Există o vârstă potrivită pentru fiecare lucru?
Aud în jurul meu discuţii mai mult sau mai puţin aprinse şi-mi spun în gând (a câta oară?) că avem prea mult timp liber la dispoziţie. Parcă pe vremea bunicii lumea nu îşi punea atâtea întrebări şi nici nu era aşa înverşunată în a-şi dovedi convingerile. Dar nu mai suntem pe vremea bunicii. Omul modern vrea să fie informat, vrea să transmită şi altora informaţia, vrea să poată controla orice situaţie. Începând de la scutecul în care învelim bebeluşul şi până la facultatea pe care o va alege cândva copilul, întrebările vin buluc şi iscă discuţii în familie, la grădiniţă, în părculeţ, la serviciu sau pe internet.
Care este vârsta potrivită pentru…?
La ce vârstă îi dăm copilului primul ou, primul măr, prima bucată de carne? De la ce vârstă îl ducem la creşă sau la grădiniţă? Alegem jucării şi jocuri educative sau ne orientăm după eroii din desenele animate actuale? Îi permitem să scrie cu mâna stângă sau îl corectăm?
Ne axăm numai pe şcoală sau ducem copilul şi la diverse cursuri extraşcolare care să îi dezvolte anumite capacităţi? Îi cumpărăm hainele pe care noi, părinţii, le considerăm potrivite, sau îi oferim copilului libertatea de a alege? Îşi poate selecta prietenii alături de care se simte bine sau decidem noi care prieteni sunt potriviţi şi care nu? Atât de multe întrebări, atât de multe variante de răspuns pentru fiecare dintre ele…
Niciodată nu e prea devreme…
Am avut de curând o discuţie cu familia unei fetiţe de nouă ani. Toţi bărbaţii din familie au fost de acord că niciodată nu e prea devreme pentru a-i deschide unei fetiţe ochii asupra lumii şi a pericolelor care pândesc la tot pasul, în vreme de toate femeile au spus că e mult prea devreme pentru a speria un copil. Aşadar, care este vârsta potrivită pentru a-i explica unei fetiţe că nici un bărbat străin nu are voie să o atingă, că nu se intră în casele străinilor, că nu se acceptă cadouri de la persoane necunoscute, că nimeni, niciodată, nu are dreptul să îi facă vreun rău, că nu trebuie să creadă în promisiunile sau laudele străinilor?
Care este vârsta potrivită pentru a înțelege?
Temându-mă pentru fetiţă, dorindu-mi să o ştiu în siguranţă, am spus în prima clipă că niciodată nu e prea devreme pentru a avertiza o fată că trebuie să stea cu ochii în patru şi să se ferească de orice necunoscut, ca şi de prietenii care depăşesc măsura. Apoi mi-am amintit de vremea când eu însămi eram copil. De câte ori mi-a vorbit tata despre bărbaţi şi despre cât este de periculos pentru o fetiţă să stea în preajma lor, dacă respectivii nu sunt tată, unchi, frate, despre cum pot fi evitate anumite situaţii şi despre cum se poate apăra o fetiţă! Mult din ceea ce îmi spunea rămânea de neînţeles pentru mine.
Mi-am dat seama că unele informaţii sunt greu de recepţionat de către copii. În naivitatea şi bunătatea lor nu îşi pot imagina că ar dori cineva să le facă rău, nu pot concepe că sunt pe lume oameni fără scrupule care vor să profite de inocenţa copiilor. Când este copilul destul de matur pentru a putea asimila anumite informaţii? Care este vârsta potrivită pentru a-i vorbi fetiţei despre pericolele de afară?
