Nu există tânăr adolescent care să nu fie tentat de fumat. Tu câţi ani aveai? 14, 16 ani, sau erai la facultate când ai fumat prima ţigară? Azi toate lucrurile se petrec ceva mai devreme. Ce ne rămâne de făcut, decât să ne adaptăm continuu şi să acceptam schimbarea?
Cu toţii am avut o prima experienţă a fumatului şi o prima experienţă a consumării băuturilor alcoolice. De obicei, băieţii aleg să fumeze influenţaţi de presiunea grupului din care fac parte sau ca o demostraţie de masculinitate şi maturitate. Fetele sunt mai puţin tentate, însă s-a dus vestea că fumatul îţi taie pofta de mâncare şi aşa îţi menţii greutatea mai uşor.
Cu cât se străduiesc părinţii să îi ţină mai departe de aceste tentaţii periculoase, cu atât adolescenţii sunt atraşi de tot ceea ce le este interzis şi inaccesibil.
Fireşte că cea mai bună soluţie este prevenţia însă nu se face prin ameninţare sau avertismente. Aminteşte-ţi că şi tu ai avut aceste probleme când erai de vârsta lui şi nimic nu te-a putut convinge să renunţi la propriile tale încercări. Dacă şi copilul tău se resimte în urma presiunii prietenilor săi atunci poate ar trebui să faceţi o lista cu argumente pro şi contra în legătură cu influenţa pozitivă sau negativă pe care o are fumatul în viaţa lui. Ce-i drept, ai mai puţine şanse de reuşită dacă tu ca părinte eşti fumător. Adolescentul are nevoie de un exemplu pozitiv iar tu eşti cel mai aproape de el.
Află dacă adolescentul tău e fumător sau nu
Cu cât îţi cunoşti mai bine copilul cu atât mai uşor îţi vei putea da seama dacă fumează sau dacă îl tentează ideea. Fiind la curent cu stilul lui de viaţă, cu obiceiurile, cunoscându-i prietenii şi sistemul de valori după care se ghidează, vei putea afla mai multe despre el. “Ce părere ai despre fumat?”, “Prietenii tăi fumează?”, “Dacă te-ai apuca de fumat mi-ai spune?” În funcţie de răspunsurile pe care le vei primi va trebui să-ţi dai seama dacă deja e pe drumul ăsta. Mai sunt fireşte şi aspectele de ordin fizic pe care le poţi urmări: dacă îi miroase respiraţia, hainele, dacă are dinţii sau degetele pătate de nicotină sau dacă are prin buzunare urme de tutun sau vreo brichetă.
Dacă deja ai confirmarea faptului că fumează, îl poţi determina şi pe el să recunoască punându-i întrebări de genul: “Mă îngrijorează faptul că ai putea deveni fumător? Fumezi constant, sau a fost doar o încercare?”, “De ce crezi că unii tineri fumează şi alţii nu?” “Tu te regăseşti în prima categorie?”
De reacţia ta va depinde comportamentul lui pe moment dar şi pe viitor. Nu prea ţi-ar plăcea să-ţi spună: “E viaţa mea şi fac ce vreau cu ea!” atunci nici tu nu-i spune fraze de genul: “N-avem ce discuta, nu ai voie să fumezi!”, sau “Dacă te văd că fumezi te dau afară din casă!” Caută să aveţi o discuţie prietenească!
Pune-te în locul lui! Amână furia pentru mai târziu şi caută să reacţionezi cu calm şi hotărâre în glas.
Cum îl poţi determina să renunţe
Exprimă-ţi dezaprobarea faţă de toţi fumătorii, indiferent că ei sunt adulţi sau adolescenţi.
Povesteşte-i întâmplări din propria ta adolescenţă şi arată-i cum ai depăşit tu acest moment periculos care ţi-ar fi putut afecta sănătatea într-un mod groaznic. Discutaţi pe un ton calm cum acest obicei îl expune riscului de cancer pulmonar.
Dacă este fată, spune-i că fumatul conduce la apariţia ridurilor şi a coşurilor. Preocuparea tinerilor pentru aspectul fizic exterior poate fi un punct de plecare în a-l convinge să renunţe la acest obicei.
Întreabă-l dacă știe care sunt toate pericolele la care se expune, atât în prezent dar şi pe viitor.
Economisiţi banii de ţigări pentru un alt scop, pentru o altă pasiune de-a lui.
Nu te arăta indiferent sau descurajat ca părinte în faţă copilului. Nu îţi exprima sub nicio formă aprobarea sau încurajarea acestui viciu. “Fumează, dacă vrei!”, “Din partea mea faci ce vrei!” sau “Nu-mi pasă ce faci, e treaba ta!” Ceea ce vei obţine nu îţi va fi pe plac.
Caută să înţelegi ce l-a determinat să fumeze. Se ştie că nicotina este un stimulent pentru minte, trup şi spirit. Îţi induce o anume stare, cum spun chiar adolescenţii, de relaxare pe care îţi vei dori din ce în ce mai des să o atingi. Poate adolescentul întâmpină probleme la şcoală, poate nu se integrează printre colegii din clasa lui, poate resimte presiune din partea familiei privind rezultatele şcolare, poate grupul din care vrea să facă parte nu îl acceptă decât în anumite condiţii sau poate pur şi simplu a acţionat din curiozitate.
Propune-i activităţi sportive în aer liber, atât alături de prietenii lui cât şi de familie. Organizează competiţii între adulţi şi tineri pentru a-l provoca şi distra în acelaşi timp. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos îl va îndepărta de tentaţia fumatului.
Limitează-i banii de buzunar. Responsabilizează-l şi spune-i că menţinerea acestui viciu este foarte costisitoare şi nu îţi permiţi aceste costuri. Dacă doreşte să-l întreţină poate ar trebui să-şi găsească un loc de muncă.
Dacă descoperi din dicuţiile cu el că are probleme cu încrederea în forţele proprii ori cu stima de sine, atunci caută soluţii pentru rezolvarea cauzelor şi efectul fumatului va dispărea. Schimbarea mediului în care adolescentul îşi petrece timpul liber sau limitarea socializării lui cu cei care îi susţin viciul poate fi de ajutor.
Indiferent de soluţia aleasă, de cât de multe restricţii şi condiţionări aţi inventa, tânărul trebuie să-şi găsească singur motivaţia pentru a renunţa la fumat şi să simtă că decizia îi aparţine în totalitate, altfel succesul va întârzia să apară.
