Vocea ta: Maşinuţe – bărbaţi vs femei

Narcisa David
vacanta

Te poți distra cu mașinuțe la orice vârstă

Copiii mei au fost plecați la bunici aproape o lună. Începusem să simt răul de dor. Dacă ar fi un drum dus-întors pe care aş sputea să îl fac într-o seară, l-aş fi făcut.

Între timp… Am avut din nou timp să facem ca şi cuplu toate lucrurile de care nu aveam timp sau pur şi simplu nu aveam cum să le facem. La fel ca în primăvară, am ajuns la concluzia că deşi e odihnitoare o perioadă fără copii, este plictisitoare: câte filme poţi vedea, câte cluburi, nunţi, ture de bazin poţi să faci?!

Fără copii mi-am descoperit următoarele atribute:

1) Sunt depăşită.

Mi-am dat seama de asta într-o seară când m-am agăţat de o revista glossy şi m-am decis să fiu „o doamnă” să îmi clătesc ochii pe poze cu ţoale şi articole pe care le citesc în diagonală. Am început să răsfoiesc revista şi am văzut că erau reclame cu cizme în ea; mă gândeam că şi aşa se apropie toamna, deci numai bine picau. Ȋn următoarele pagini, tot ghete; mă întrebam de când o fi revista? Închid să văd coperta: Noiembrie 2014. Zic „E bun aşa! Parcă mai aveam una de prin primăvară!” Nici gând să mă ridic să o caut, ghetele erau O.K!

2) Am răbdare și sunt pusă pe șotii.

În pauza de masă mergem colegii de la muncă la masă într-un loc unde se mănâncă foarte bine. Prin rotaţie, ne urcăm în maşina unuia dintre noi şi pornim spre locul unde fericirea se găseşte în gusturi. În ora de masă ne destindem şi râdem cât pentru o zi, până şi situaţiile grave pot fi amuzante dacă le priveşti din unghiul potrivit. Ştiţi bancurile de genul „de câţi poliţişti/ingineri ai nevoie să înşurubezi un bec”? Pe acelaşi principii am testat „Cum bagi trei programatori într-un Smart?” sau „Câţi programatori încap într-o maşină care are deja trei scaune pentru copii montate?”

Bărbaţii rămân copii pentru totdeauna

Colegii mei băieţi sunt foarte competitivi, iar dacă plecăm cu mai multe maşini spre restaurant este o competiţie, nu o voi numi „a foamei”, mai degrabă „cine ajunge primul aşteaptă la sfârşit mai mult după ceilalţi”. Miza lor presupun că e bucuria pe care am văzut-o şi la copiii mei că au câştigat. Nu se spune degeaba că bărbaţii rămân copii pentru totdeauna. Îmi place când îi văd pasionaţi de maşini, biciclete, smartphone-uri. Deşi din naştere sunt tăcuţi, dar dacă le adresezi întrebarea care îi stârneşte, în mod clar nu se vor opri până nu au epuizat subiectul.

Revenind la graba cu care merg băieţii când sunt la volan la masă: conduc foarte siguri pe ei şi prudent, ar zice ei; mie îmi place cu 70-79 km/oră şi le spun că nu ne grăbim, nu e foamea atât de mare. A venit rândul meu să conduc într-o pauză de masă. Loganul meu plin: eram două „fete” şi trei „băieţi”. Nimic neobişnuit pe traseul spre masă; în timpul mesei o întreb pe prietena mea: „Cu cât la oră crezi că o să mergem înapoi?” Ea, cunoscându-mă, răspunde instant: „Cu 5 km/oră?” Am pornit maşina: 5 km/oră, apoi 10.

Ieşim din parcare, ating viteza de 20-25 km/h. Apoi mers constant, pe un drum care este cunoscut ca ruta ocolitoare a oraşului, nu e aglomerat. Băieţii, neînţelegând de ce „nu îi dau mai tare”, mă întrebau: „Să coborâm să împingem maşina?” „Nu e nevoie, vreau să vă arăt ce înseamnă un drum liniştit după ce am mâncat bine”. Toată lumea râdea în hohote, glume, încurajări adresate mie sau maşinii, unii au deschis geamul să simtă aerul proaspăt, alţii au scos smartphone-urile şi jucau ceva de strategie; nicio frustrare: nu ne grăbeam.

Cu siguranţă, nu mă înţelegeau; nici eu nu puteam să îmi explic dacă mă răzbun pe ei sau e doar o metodă să ne distrăm; dar cu siguranţă va fi un drum pe care nu îl voi uita prea curând; la fel şi colegii mei. Probabil se aşteptau să cedez în câteva sute de metri şi să merg normal, însă am străbătut cei aproximativ 2-3 km calmă, la o groapă, pe care de obicei o iau cu +70 km /h, chiar am băgat maşina în viteza întâi.

Zilele urmǎtoare am mai întrebat dacǎ mergem cu mașina mea, însă am fost refuzată politicos.

Dacă nu sunt copiii acasă, mi-am gasit parteneri de joacă în colegii de serviciu; antrenamentul nu trebuie pierdut!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa