Vocea ta: Mamă bună sau mamă rea?

Alina Ivan

Când copilul îți spune că ești o mamă rea…

Ieri am petrecut trei ore afară cu copiii mei. A fost frumos, au alergat, s-au dat cu trotinetele, au fost alături de alți copii și MIE totul mi s-a părut așa cum trebuie. Dar înainte să plecăm, m-am dus la cel mic, care acum are cinci ani și i-am spus să se pregătească de plecare.

Nu a răspuns, dar când m-am dus să îi spun că e chiar momentul să plecăm, a refuzat să pornească. Știam că va fi destul de greu să plecăm din parc, dar de acum sunt mari și eram convinsă că totul se va termina cu bine. Le-am spus, pe rând, amândurora că plecăm, fetița s-a suit pe trotinetă și am luat-o foarte încet către casă. Eram cu un ochi la ea, cu unul la el. Văzând că eu chiar vorbesc serios, băiatul s-a repezit la trotinetă, a început să strige să îl aștept (eram la distanță de patru pași) și, evident, a căzut. Atunci mi-a strigat cu putere: ”Ești rea. Tu ești rea!”.

Am înțeles că se lovise, m-am întors, l-am ridicat, l-am îmbrățișat și i-am spus răspicat că îl iubesc și că este timpul să plecăm. Atunci ochii lui s-au schimbat. A înțeles. Îi părea rău pentru cuvintele pe care le rostise cu genunchii dureroși. Am plecat liniștiți din parc și totul a fost bine , deși erau foarte obosiți.

Fusesem deja rea, acum devenisem și absentă.

Ajunși acasă, în siguranță, eu le spun că mi-a plăcut în parc și că de-abia aștept să repetăm experiența. Fetița îmi spune că a fost frumos, dar că eu am stat mai mult cu alții decât cu ea. Fusesem deja rea, acum devenisem și absentă. Am discutat, am înțeles și ziua s-a terminat frumos.

Când m-am așezat pe canapea, la ora 21.30 casa era întoarsă pe dos, craci de pantaloni atârnau pe te miri unde, trotinetele zăceau aruncate pe hol, mii de perechi de papuci păreau să prindă viață și să vină spre mine. Am început să zâmbesc și un sentiment de bine m-a cuprins. Astăzi am fost rea, am fost absentă, deși am fost în fiecare clipă cu ei, dar am priceput. Copiii mei vorbesc, se exprimă, spun ceea ce simt și ascultă când li se explică. Eforturile mele nu erau în van.

Ei cresc, înțeleg și vor tot mai mult, vor mai multă ”mami”, vor tot.

Vor afară, vor desene, vor cărți, vor momente doar cu noi, vor drumeții, vor plimbări, vor… și le au. Cu toate acestea nu ajunge, TOTUL trebuie să fie exact așa cum simt ei în momentul acela, altfel ”ești rea”. Copiii spun exact ceea ce simt în momentul în care se întâmplă ceva, ei nu stau să se gândească dacă ceea ce spun e bine sau nu.

Acasă îl întreb: ”Chiar simți ceea ce mi-ai spus în parc? ” Răspunsul a venit repede și concis: ”Ești cea mai bună mamă din lume, dar mă dureau genunchii de nu mai puteam!” Am pupat genunchii și am mulțumit lui Dumnezeu că am petrecut o zi minunată alături de minunile mele, i-am primenit și i-am băgat în pat.

-Mami, te iubim mult!

-Și eu pe voi! Noapte bună!

-Noapte bună!

-Mami, mulțumim pentru că ai stat atât de mult cu noi în parc!

Eram obosită, ochii mi se umeziseră, fusese încă o zi perfectă!

Citește și: Așteptați-vă copiii!

Nu uita să ne dai un like pe Facebook, pentru a fi la curent cu cele mai interesante articole pe care le publicăm!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa