Sunt o mamă anxioasă. Într-o singură zi pot să-mi fac griji de la mucii copilului până la viitorul lui în această țară și, cu puțin efort, viitorul lui în contextul încălzirii globale. Da, da, mucii de azi au multe legături cu efectul de seră. Și cu cât nu am răpunsuri, cu atât cad mai adânc în necunoscut, asemeni lui Alice în vizuina întunecoasă a iepurașului din povestea lui Lewis Carroll. „Dacă” mă însoțește la fiecare pas. La început mi se părea că alerg singură la maratonul îndoielii, dar, cu timpul, am descoperit că este o trăsătură de caracter a multor mame. Așa că, dragile mele mame anxioase, iată ce am să vă spun:
1. Oricât vom încerca să deținem controlul, inevitabil ceva ne va scăpa din vedere
Știu, și voi, ca mine, ați fost persoane care își aveau viața în propriile maini. Știați ce vă doriți, poate chiar aveați o viziune asupra viitorului vostru, până când a apărut copilul și v-a dinamitat luciditatea cu viziune cu tot. S-a instalat un haos pe care încercați să-l readuceți la ordinea cu care erați obișnuite și nu reușiți mare lucru. Vestea bună e că din haos apar lucrurile mărețe. Știți versurile cântecului ”there is a crack in everything that’s how the light gets in” (există o fisură în toate lucrurile, așa poate pătrunde lumina – Leonard Cohen). Haosul surprinde, ordinea e sterilă și plictisitoare. Din haos apar noi pasiuni. Uitați-vă doar la numărul mare de mame care s-au reorientat profesional după apariția copilului. Scriitoare, pictorițe, cofetărese, stiliste, femei ce conduc afaceri inedite – sunt doar câteva exemple. Orice e posibil în haos. Primiți-l cu deschidere și își va arăta comorile ascunse în dezordine.
2. E totul în regulă cu copilul vostru, și cu al colegei/vecinei e totul în regulă, chiar dacă sunt atât de diferiți
Știu că susțineți senin că fiecare copil are ritmul lui, dar, ca la orice mamă anxioasă, în gând vi se perindă cascade de întrebări și îndoieli. ”De ce al ei a mers/vorbit mai devreme?”, ”De ce al meu nu pronunță atât bine toate sunetele?” ”De ce al ei desenază și al meu nu vrea în ruptul capului?”. Da, e bine, e absolut obligatoriu să urmăriți dezvoltarea copilului pentru a ști să intrebați un specialist la timp și să interveniți, dacă e necesar, însă adevăratele probleme se văd. Și dacă aveți vreo îndoială mergeți la doctor, să potoliți avalanșa de îndoieli. Medicii au văzut suficiente mame anxioase așa că nu se vor mira că îi întrebați în zece feluri același lucru. Și încă ceva: când observați ce nu poate sau nu face odată cu ceilalți, remarcați și la ce îi depășește pe colegi. Cu siguranță, balanța se va echilibra.
3. Tot ce faceți se depozitează, cărămidă cu cărămidă, și rezultatele se vor vedea în timp
Știu că știți și asta, dar mai știu că vă gândiți la acest enunț în special în sens negativ. ”Orice decizie iau îl influențează. Dacă fac ceva greșit, voi afla abia când e prea târziu și greu de îndreptat”. De fapt, și bune și rele se acumulează. Perfecțiune nu există. Veți greși oricum, dar veți face și bine, mult mai mult decât rău. De ce? Pentru că mamele anxioase au o mare calitate: din dorința de a nu greși se documentează mult, citesc, întreabă și, mai presus de orice, prelucrează aceste informații. Așa că, da, poate veți greși, dar nu la fel de mult pe cât vă este frică. Multe pietricele veți arunca într-un puț adânc până se va zări apa, vor trece ani, probabil, dar apa tot va ieși la suprafață. Curată, limpede, ”crescută” de voi cu răbdare, cu grijă și cu griji. Și va fi bine.
Nu uitați, alergăm multe în maratonul lui ”Dacă…”. Așa că, mai bine ne luăm de mână, ne oferim curaj să mergem înainte. ”Dacă” ne va însoți mereu, c-așa suntem noi, dar împreună nu îl vom lăsa să ne domine. Pledez pentru deschiderea ”Clubului mamelor anxioase”. Cine e cu/ca mine să spună ”Dacă…”. Lăsând gluma la o parte, nu uitați: suntem datoare nouă și copiilor noștri să nu lăsăm anxietatea să ne împovăreze viața. Există soluții, există terapii și medici care ne pot ajuta să îndepărtăm gândurile negre, atunci când acestea ajung să ne întunece zilele și nopțile.
