În ziua de astăzi, toată lumea gândește și se răzgândește în privința creșterii copiilor. Oare cum e mai bine? Îl las mai liber? Îl țin mai din scurt? Îl dau la o școală de stat sau e mai bine dacă îl dau la o instituție privată de învățământ? Sau cel mai recomandat nu rămâne să fac homeschooling în condițiile în care școala românească oferă doar un sistem anacronic?
Părinții își pun mii de întrebări legate de creșterea, educația și viitorul celor mici. Le dăm sau nu le dăm gadgeturi? Și dacă da, cât timp îi lăsăm? Nu e oare mai bine să bată mingea pe afară așa cum făceam noi pe timpuri? Poate, dar unde să o mai bată? Peste tot e plin de mașini, de motociclete, de locuri de parcare unde este imposibil să faci vreun semn cu creta…
Poate cel mai bine e să îi lăsăm în natură, să se conecteze la mediu, să vadă păsări, frunze, râme și șopârle, dar ne-au năpădit căpușele și după o înțepătură trebuie să îi administrez câte cinci zile de antibiotic și atunci nu era oare mai bine dacă îi duceam la un loc de joacă special amenajat? Măcar acolo nu exista riscul vreunei mușcături. Sau da? Da. Mușcă alți copii, țipă bunica, mămica, bona. Fiecare cu al ei și ajungi la întrebarea inițială. Cum era mai bine? Stai și te mai socotești. Nu se poate ca în lumea modernă de astăzi, copilul să nu fie bine. Asta chiar nu se poate…Au de toate. Țoale de la Zara, teneși de la Converse, ochelari de soare de firmă și mașina lui tati cea mai cea.
E bine? Nu e bine? Oare mai simplu, nu e mai bine?
Fără haine de firmă, cu mânuțele în bălți, cu pantalonii plini de țurțuri pe la picioare? Mașinile îi mai lasă să facă mișcare? Nu îi cărăm oare inutil în acestea de la grădiniță sau școală direct acasă, apoi la balet, la pian, la meditații, la curs de actorie, la echitație? E mai bine afară în parc cu genunchii negri sau impecabil îmbrăcați în haine de balerini în vreo sală anume?
Multe întrebări, foarte multe ….Care este răspunsul la toate acestea? Adevărul e că habar nu am. Și cred că e bine așa. Iau fiecare zi cum vine, fac multe lucruri bune, uneori greșesc și recunosc cinstit că uneori nu știu cum e mai bine.