Ce e frumusețea sau cum am fost și încă suntem spălați pe creier
Am citit acum câteva săptămâni bune un articol prea des văzut pe Facebook, scris de o femeie care își vedea frumusețea dincolo de formele ei nu tocmai perfecte. Mi-a plăcut și mi-am dorit să tot întâlnesc astfel de oameni. Sigur, ca orice articol care devine viral, au existat și comentarii răutăcioase la adresa lui, unele făcute de bărbați, altele, cele mai multe, de femei. De ce? Fiindcă am orbit de la atâta reclame și ridicări în slăvi a unui sex care se vrea a fi frumos doar dacă se văd coastele prin tricoul mulat. Am fost și încă suntem spălați pe creier.
Frumusețea vine din modul în care te percepi. Asta porți pe chip în fiecare zi
Eu știu că frumusețea unei femei apare din iubirea și atenția pe care și-o acordă. PUNCT. Nu, nu este totul despre 90-60-90, de fapt, aproape nimic nu este despre etalonul ăsta. Am prietene nu tocmai fotomodele, ca dimensiuni, care pur și simplu emană frumusețe și care te cuceresc imediat.
Au grijă de ele, se îmbracă atrăgător, în niciun caz vulgar, în ținute care le avantajează și ascund din ce nu vor să arate, evidențiază ce ar trebui să se vadă, se îngrijesc și mai presus de toate, se iubesc. Pentru că de aici vine de fapt frumusețea aceea după care tânjesc mulți oameni. Din modul în care te percepi. Asta porți pe chip în fiecare zi.
Cunosc femei aproape fotomodele care nu zic nimic. Merg cu capul plecat, își văd doar defectele, nu au încredere în puterea lor, de fapt, parcă nici nu se există când se privesc în oglindă.
Nu kilogramele în plus m-au făcut mai urâtă, cum nici arderea lor nu m-a făcut să mă văd mai frumoasă
Sigur, dacă nu mă cunoașteți, poate veți fi tentați să credeți că sunt din categoria celor departe de 90-60-90 și acesta e motivul pentru care cred cu fermitate ce tocmai am scris. Vă înșelați! Sunt și am fost aproape tot timpul… destul de aproape. Sunt slabă chiar și gravidă 🙂 Am avut cu câțiva ani în urmă și mai multe kilograme decât mi-aș fi dorit. Bineînțeles că eram în categoria celor spălați pe creier despre care vă tot povesteam.
Sincer, din când în când, mai revin piticii în mintea mea și mă lupt să îmi amintesc că nu kilogramele în plus m-au făcut mai urâtă, cum nici arderea lor nu m-a făcut să mă văd mai frumoasă. Pentru că mult timp nu mi-am văzut frumusețea. Mare păcat, știu! Abia când mi-am vindecat din traume, abia când am învățat să mă iubesc, să îmi văd calitățile înainte de a accentua defectele, mi-am descoperit și frumusețea și multe alte lucruri bune pe care habar n-aveam că le posed și bineînțeles am primit încredere în mine. Cât de mult ajută asta!
Frumusețea e un efect al iubirii
Nu cred că femeile scândure sunt mai frumoase ca cele cu forme. Din contră! Da, nu mi-aș dori să fiu grasă (am zis grasă, nu plinuță!). Da, încerc să mă mențin așa cum sunt acum. Da, îmi place când acul cântarului arată… știu eu cât. Da, prefer să încap bine în hainele pe care deja le am, să nu-mi fie jenă când soțul mă solicită și să alerg să sting lumina.
Dar, vedeți, și așa slabă sunt departe de a fi perfectă fizic vorbind. Știu bine unde mama natură a pus ceva în plus, numai că la fel am învățat, destul de târziu ce-i drept, că nu șoldurile un pic cam rotunjite îmi definesc frumusețea, ci privirea plină de zâmbete de fiecare dată când sunt cu adevărat fericită. Fiindcă frumusețea e un efect al iubirii.
Nu degeaba spune lumea că îți sclipesc ochii când te îndrăgostești, că femeile însărcinate au o strălucire aparte, că propriii copii sunt atât de extraordinari de angelici. Nu degeaba întâlnești femei 90-60-90 opace și femei cu ceva kilograme care te fac să îți sucești gâtul după ele.
Deci, fiți fericite, iubiți-vă, închideți televizorul, dați IGNORE bărbaților superficiali și cântăriți-vă mai rar 😀 !
