Dragoste de frate sau rivalitate?
Cele mai multe cereri la cursurile de parentaj, pe care le susțin, sunt legate de rivalitatea între frați. Foarte mulți dintre părinți sunt temători, odată cu apariția celui de-al doilea copil în familie. S-au scris cărți, se susțin seminarii, pentru a putea ajuta părinții în nevoie, atacați de copiii “ geloși” și gata de război.
Ce pot eu să vă spun? Cu cât teama este mai mare, cu atât tensiunea va crește, tensiune resimțită de copii și pusă în aplicare, prin diverse crize de furie și neînțelegere.
Înainte să vă spun povestea noastră, cum am înțeles noi dragostea familiei, o să dau câteva “povețe”, din cursul meu.
“Nu-l mai suport, se ține toată ziua după mine.”
Acceptarea sentimentelor este cheia labirintului oricărei situații. Oricât ne-ar fi de greu, este necesar să acceptăm că există și trăiri negative, de supărare, de frustrare, de dezamăgire. Copilul mare poate fi deranjat de noua ipostază, iar copilul mic este mai întotdeauna frustrat de imposibilitatea de a face ceea ce întreprinde copilul mai mare. Cum acceptăm sentimentele? Mai întâi, ascultăm tot ceea ce ne spun, fără să judecăm. Putem auzi: “Nu-l mai suport, se ține toată ziua după mine.” / „Toată ziua îl iei în brațe. Mie nu-mi mai dai atenție!”
Cum spuneam, primul pas este să auzim ce spune. În acele propozitii poate sta și răspunsul. Următorul pas este acceptarea sentimentului apărut, pentru că el există, face parte din viața interioară a copilului nostru. Am putea răspunde: „Hm…înțeleg că te simți deranjat când el se plimbă toată ziua după tine!” / „Înțeleg că nu te simți confortabil când vezi că îl țin în brațe!”
Mami știe acest sentiment
De obicei, mai toți copiii fac o pauză când le este validat sentimentul. Wow, mami știe acest sentiment, l-a identificat, i-a dat un nume “deranj”, „discomfort” și nu s-a supărat că am simțit așa, nu sunt un ciudat. După acest pas, mai toți găsesc singuri soluția. Răspunsul poate veni natural: „O să-i dau o jucărie, ca să pot face altceva singur”, „O să-l linistesc eu, ca să nu îl ții tot timpul în brațe”, „Voi veni să-ti dau un pupic sau o îmbrățișare de fiecare dată când îl iei în brațe.”
Dacă, totuși, copilul nu spune nimic, îl putem întreba: „Ce ar trebui să se întâmple, astfel încât toți să fim liniștiți, și eu și tu și fratele/sora mai mică?”
Soluția este o alegere liberă și pozitivă pentru toți membrii familiei. După gasirea unei posibile soluții, copiii trebuie îndemnați să facă ecologia situației: “Influențează negativ pe cineva respectiva soluție sau respectivul comportament?”
Din experiența proprie, atât cu ai mei micuți, cât și cu micuții cu care lucrez, 90% din cazuri au conotație pozitivă. Nici nu vrem perfecțiune…
Acum am dat doar câteva indicii și posibilități, în curs sunt mult mai multe de discutat. Un alt “truc” pe care eu îl folosesc: Fluturașii! Am fluturași lipiți prin casă, în zone cu risc mare de enervare, pentru a-mi reaminti să-mi pastrez calmul și pentru ei la fel.
Cum am înțeles noi dragostea în familie?
Dragostea este un termen atât de abstract și înseamnă altceva pentru fiecare în parte, așa că ne-am pus pe investigație: ce îl face fericit pe fiecare dintre noi. Facem tot posibilul, ca în fiecare zi să ne cunoaștem din ce în ce mai bine.
Copiii își impart seara dragostea: “Ia tu dragostea mea, iar eu o iau pe a ta. Noapte buna, suflet frumos, ce mă va iubi toată viața!”
Și pupici nenumărați.
Un alt aspect insuflat a fost forța, sinergia echipei. Împreună sunt mai puternici, împreună pot construi ce nu poate construi doar unul singur. Și, dacă vreți să vedeți echipă, sinergie, joacă frățească, lasați-i singuri, pe teritoriu neutru, fără jucării. Vor inventa mii de jocuri, se vor ajuta, se vor întreba, se vor certa limitat.
Frica de gelozie, competiție?
Este inutilă! Atât copiii singuri, cât și cei cu frați dezvolta aceste sentimente, își găsesc persoane cu care să intre în competiție, cu care să se certe, de care să fie dezamăgiți, care să îi facă să sufere. Este o etapă firească de cunoaștere a lumii, a oamenilor. Poate fi mult mai ușor pentru părinții cu un singur copil, pentru că nu vor ști mereu când aceste lucruri se întâmpla, nu vor asista la aceste certuri, dezamăgiri. Dar pentru copii este mult mai prolific ca aceste situații să se consume în mediu familial, cu frați care le vor oferi dragostea lor necondiționata, indiferent de momentele tensionate prin care trec.
Cum a descoperit fetița mea că dragostea este aceiași, în fiecare situație? Și când sunt suparată, nervoasă sau când îi dau mai multă atenție fratelui ei? Prinr-un procedeu NLP, despre care o să vă povestesc pe larg în următorul articol.
