Despre mine, cea de după copii
Despre mine înainte de copii v-aș scrie multe, aș avea multe de împărtășit, dar nu mai are rost. Eu, înainte de copii, nu mai exist. Acum exist doar eu, cea de după copii.
Da, înainte să am copii, nu aveam fire de păr albe în cap. Asta mi se pare cea mai evidentă schimbare. Nu, nu spun că mi-ar fi apărut de la ei. Nu… Apariția lor e, cu siguranță, doar o coincidență. În cel mai rău caz pot da vina pe vârstă. Căci eu, înainte de copii, eram mai tânără. Una e să ai 26 de ani și alta e să ai 30.
Și da, înainte de copii aveam câteva kilograme în minus. Nu pricep cum, căci nu am făcut niciodată mai multă mișcare decât acum, când am doi. Imaginați-vă la locul de joacă sau în parc, sau oriunde, cum îmi folosesc toată energia pentru a alerga după un copil de doi ani și șase luni, în timp ce am un copil de 5 luni legat de mine.
Sau cum țin 13 kilograme de iubire în poziția scăunel ca să faca pipi la un WC care nu e acasă la noi, în timp ce car într-o cârpă prinsă de mine aproape șapte kilograme de pufoșenie mică și iubită.
Sau… nu mai contează. Sigur ați înțeles voi cum funcționează treaba. Și acum încă e bine, distractiv va fi abia când va începe și Juniorul să umble, când Vanda Mică va dori să meargă (a se citi ”alerge”) în stânga, iar Juniorul în dreapta. După care să te duci?
Și mai sunt multe schimbări. Cum că după două sarcini am rămas cu picioarele și mai late decât erau (deși nu credeam că așa ceva e posibil), așa că 50% dintre pantofii mei vechi nu mă mai încap. Dar asta nu e chiar problematic, având în vedere că pantofii mei vechi erau oricum în cea mai mare parte pantofi cu toc. Unde să mai port eu acum pantofi cu toc? Pe tobogan? În pădure? La cumpărături de mere și banane?
Eu, înainte de copii, plecam în concedii fără să iau casa după mine. În momente de spontaneitate maximă, mă hotăram de pe o zi pe alta să plecăm la Viena cu mașina sau să mergem la mare și să dormim în mașină. Asta după ce plecam din club pe la 3 dimineața. Pentru că nu aveam chiar nicio grijă. Acum, până și o vizită la hipermarket trebuie bine planificată, luate bagaje, jucării, mâncare.
Mai mult, eu înainte de copii nu eram în stare să fierb un ou. Și uite că tot eu, dar cea de după copii, fac cozonaci, știu să gătesc quinoa, să fermentez hrișca, fac jeleuri de casă cu forma capului lui Minnie și iaurt.
Așa că eu, înainte de copii, semănam cu mine de după copii doar la CNP. Și probabil la voce. Doar că pe mine, înainte de copii, nu m-a auzit nimeni niciodată cântând. Și asta nu era neapărat un lucru rău.
