Vocea ta: Ce facem cu hăinuţele vechi?

Vienela Sas

Voi ce-ați făcut cu hăinuțele care au rămas mici?

Am întâlnit-o întâmplător prin oraş. Trecuseră foarte mulţi ani de la ultima noastră discuţie, undeva în faţa blocului unde îmi fusese vecină. Aproape că nu puteam recunoaşte în ea fata veselă şi frumoasă de altădată, cea pe care o invidiam pentru ţinutele sale elegante. Slabă ca o scândură, purtând o rochiţă pătată, mergea cu capul în pământ. Îşi ţinea fetiţa de mână. Fardul prost aplicat îi înnegrea ochii deja încercănaţi. Am remarcat imediat hainele lor ponosite, murdare, la fel cum am remarcat şi lipsa speranţelor din ochi. M-a încercat o milă de nedescris. Cât de repede se poate schimba viaţa unui om! Câte suişuri şi coborâşuri ne marchează existenţa!

Am întrebat-o dacă ar vrea să primească nişte hăinuţe frumoase pentru fetiţă

Printre altele, spre finalul discuţiei am întrebat-o dacă ar vrea să primească nişte hăinuţe frumoase pentru fetiţa de doar nouă ani. Cum răspunsul a venit rapid şi a fost afirmativ, m-am grăbit să ajung acasă şi să cer de la cumnata mea toate hainele pe care fata ei nu le mai poartă. Cu câteva plase pline de rochiţe şi pantofiori alături, am sunat-o pe nefericita mămică. Din nu ştiu ce motiv, dintr-o dată părea alt om. Mi-a mulţumit frumos pentru gest şi m-a refuzat cât a putut de politicos. Copila ei nu avea nevoie de nimic. Avea destule haine, avea tot ce îi trebuia. Am rămas siderată, cu telefonul lipit de ureche, mult timp după ce conversaţia luase sfârşit.

Am decis să le duc la o casă de copii

Aveam patru plase cu haine bune pe care nepoata mea nu le mai poartă pentru că i-au rămas mici sau pentru că i-au fost cumpărate altele şi nu ştiam cui să le ofer. Nu cunoşteam familii sărace, nu aveam idee încotro să mă îndrept cu ele. Am decis să le duc la o casă de copii. Acolo sigur vor fi primite, mi-am spus. În cartierul unde locuiesc există un centru de primire în regim de urgenţă a minorilor care, din diverse motive, au nevoie de protecţie socială. Mi-am îndreptat paşii către acest centru şi, într-adevăr, cei de acolo s-au bucurat sincer şi ne-au mulţumit frumos. M-am bucurat şi eu ştiind că vor fi purtate de copilaşi cu care viaţa nu a fost prea darnică.

Acum mă încearcă tot felul de îndoieli

Ştiu că în general aceste centre primesc diverse sponsorizări, ştiu că nu suntem singurii care am ales să ducem acolo haine rămase mici. Nu cumva ar fi fost mai bine dacă aş fi căutat o familie foarte săracă, la care nimeni nu se gândeşte şi căreia nimeni nu îi dăruieşte o haină, o jucărie, o carte pentru copilaşi? Nu cumva ar fi fost mai bine să le duc la o biserică sau măcar să întreb un preot dacă ştie vreo familie care să aibă cu adevărat nevoie de ele?

Nu regret. Doar încerc să găsesc cea mai bună soluţie. Cât am avut copilul mic, toate hainele şi jucăriile rămase le-am dat nepotului meu. Acum, că ambii au crescut, chiar nu ştiu cui am putea dona ceea ce rămâne de la nepoţii soţului meu, copiii cumnatei mele. Nici să le arunce la ghena de gunoi nu îmi surâde. Voi cum procedaţi cu hăinuţele şi jucăriile de care nu se mai folosesc cei mici? Cui le donaţi?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa