Vocea ta: Adio, depresie! Bun venit, fericire!

Andreea Ignat
depresie-totul-despre-mame

Să vorbim despre depresie…

Anul 2015 a fost, de departe, cel mai groaznic an al meu. Și dacă îmi spunea cineva acum câțiva ani că eu voi intra într-o depresie atât de puternică, cu siguranță aș fi râs și nu aș fi crezut un cuvințel măcar.

Depresia vine și la persoanele definite prin zâmbet

Dar, așa cum îmi spunea cineva zilele trecute, se pare că această depresie se instalează chiar și la ”persoanele definite prin zâmbet”, așa cum mă știe pe mine lumea. Și depresia asta vine așa, pe nepusă masă, și intră în viața ta puțin câte puțin, până ce nu mai știi ce e cu tine și până ce ajungi să te întrebi: ”Cine sunt și ce s-a întâmplat cu mine?”. Și din femeia mereu activă și cu zâmbetul pe buze devii femeia care e cu nervii la pământ, care plânge din orice, care se izolează de lume, care uită să aibă grijă de ea sau, cel puțin, se minte că nu are timp să facă asta. N-ai timp, n-ai chef, n-ai cum… pentru tine, dar ai din plin pentru ceilalți!

Țin minte că eram la bancă și una dintre angajatele băncii m-a întrebat care e cifra de afaceri a firmei mele pe 2014, ca să treacă în dosarul societății. Și mă uitam la ea în gol, de parcă mi-ar fi pus o întrebare-capcană, iar eu nu mai știam nici măcar ce mâncasem în dimineața aceea și tot ce voiam era să pot dormi câteva minute cu capul pe biroul ei. Și situațiile tragico-comice pot continua la nesfârșit în înșiruirea lor aici, însă, îmi dau seama că trebuie să le las în urmă și să iau cu mine doar o binemeritată lecție.

Eu scriu capitolele propriei mele cărți

Anul 2015 a fost unul extrem de greu, cu lovitură după lovitură și cu o stare de oboseală cronică de neimaginat. Un an în care am ținut doar pentru mine toate problemele care au apărut, crezând că super-eroina din mine poate, pentru că sunt puternică. A fost un an dificil pe absolut toate planurile, de la personal la profesional, iar eu am jucat rolul principal în fiecare capitol cu final trist. Mai puțin trist a fost ultimul capitol, cel în care mi-am dat seama că trebuie să iau creionul în mână și să scriu chiar eu continuarea propriei mele cărți, pentru că doar de mine contează firul epic al următoarelor capitole. Și am pus piciorul în prag, mi-am făcut un plan și un program și sunt pregătită să scriu un capitol numai cu zâmbete pentru 2016.

Mi-a luat ceva să înțeleg care sunt problemele și cum au apărut ele, că nu sunt singura mamă care trece prin stările astea, dar, mai ales, mi-a luat ceva vreme să înțeleg ce pot face chiar eu ca să le depășesc. Și nu-mi vine să cred că a trecut un an întreg pe lângă mine, fără să fac ceva în privința asta. Dar, vorba aia, bine că m-am trezit într-un final și că am luat atitudine.

2016 e despre MINE!

E ironic, pentru că, până acum, eu eram cea care susținea sus și tare că orice femeie trebuie să facă zilnic ceva pentru ea, că trebuie să rămână mereu cu bateriile încărcate prin pasiunile ei și prin tot ceea ce îi aduce satisfacții. Că, așa cum e în situația când în avion cad măștile de oxigen, mai întâi trebuie să își pună mama masca și apoi să i-o pună copilului, adică, dacă mama nu e ok, nu va putea avea grijă nici de copilul și de familia sa. Și, uite că tocmai eu ajunsesem să nu mai fiu ok cu mine, să rămân cu bateriile mereu descărcate, să nu mă mai recunosc în anumite situații sau când mă uit în oglindă, să nu mai am putere și chef să mai fac ceva și pentru mine. Noroc că m-am trezit la timp!

Așa că, 2016 va fi despre mine, despre acele lucruri pe care le uitasem pe listele mele cu dorințe, despre acele lucruri mai mici sau mai mari care îmi aduc zâmbetul pe buze, despre acele lucruri care îmi mențin tonusul pe care mi-l doresc. În 2016 am grijă de mine, ca să pot avea grijă și de familia mea. În 2016 voi fi mama zâmbitoare și soția iubitoare de care are nevoie familia mea. Însă, mai presus de toate, în 2016 voi fi femeia fericită de care am EU nevoie să fiu!

Citește și:
Baby blues sau depresie postpartum?
Vocea ta: Nu-mi pasă, dar sufletul tot mă doare
De ce sunt copiii olandezilor cei mai fericiţi din lume?
Vocea ta: Există viaţă după depresie
Oboseala extremă a părintelui – un carusel fără scăpare?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa