Dragul meu școlar mic,
Este un moment important pentru tine, vei merge la școală. Lași o parte din copilărie la poarta școlii odată ce-o să ne dai drumul mâinilor și o să te îndrepți către sala de clasă. Cu un ochi la mașinuțe și altul la caiete, vei face pași mari către o maturitate pe care o tot invoci când vrei să faci ceva și știi că nu e potrivit pentru tine.
Copilul meu scump, se schimbă totul și, totuși, trebuie să ai mereu în minte că nu se schimbă nimic. Ca și până acum mama și tata vor fi lângă tine să te îndrume, să te apere, să te sprijine, să te dojenească, să te ajute.
Prima zi de școală, un șir lung de emoții
Te vei trezi ceva mai devreme, te vei îmbrăca în cămașa aceea albă pe care am ales-o amândoi, în pantalonașii negri pe care-i ai din primăvară, îți vei pune în picioare adidașii noi și în spate ghiozdanul acela care ți-a fost atât de drag. Mândru de tine vei și uita că-ți este somn. Știu că vei fi foarte emoționat de noul episod din viața ta, dar îți spun un secret. Eu nu mai pot să dorm noaptea de la atâtea întrebări. Știu că te descurci, doar ai fost și la creșă și la grădiniță, dar așa-s inimile de mamă. Și ochii, mai ales ochii de mamă, care plâng fără voia lor ca și cum ar fi o țeavă blocată ce explodează.
Te vom lua de mână, eu și tatăl tău, și te vom duce la școală. În hărmălaia aceea de părinți, copii și profesori nu ne vom lua ochii de la tine. Ne vom întreba când ai crescut, că doar acum câteva săptămâni te-am adus de la maternitate. Sau așa pare. A fugit timpul ăsta nebunește și ne-a adus pe toți trei în curtea școlii la primul careu.
Vom căuta împreună clasa ta încercând să ne facem o impresie despre doamna, despre părinți și colegi. În emoția aceea pun pariu că toți ne vor părea buni și drăguți. Pe la alte clase mai mari se vor auzi povești de pe plajele lumii, din curțile bunicilor, de pe la parcuri. Mămicile se vor complimenta între ele, iar doamnele vor avea brațele pline de flori. Va fi totul o veselie și tare ma bucur că începem într-o așa atmosferă.
Adevărul despre ce se va întâmpla când vei merge la școală
Dar nu vreau să te mint. Școala, nu neapărat asta la care mergi tu, nu e doar lapte și miere și nici nu trebuie să fie. Toți acești ani pe care-i vei petrece în bancă, și sper să fie cât mai mulți, vor avea și perioade în care îți va veni să lași baltă totul și să te duci să bați mingea pe maidan sau să bagi o zi întreagă Roblox pe servere. Vor fi nedreptăți și de la profesori, și de la colegi. Vor fi teme multe și lecții grele, uneori. Vor fi examene care vor pune pe umerii tăi o presiune extraordinară. Vor fi zile în care n-ai să ai chef de școală pur și simplu și totuși, va trebui să te trezești, să te duci și să performezi.
De fapt, ai aflat deja. Toți ți-au spus vara asta ”vezi tu când începe școala!”. Dar știi ce-ai să vezi dincolo de niște momente care pot părea dificile și prin care vrei trece ca să devii mai puternic?
Ai să vezi când vei merge la școală cum îți faci prieteni, unii dintre ei pe viață. Școala leagă niște prietenii atât de trainice că peste 20-30 de ani o să beți împreună o bere, pe un șezlong, uitându-vă la copiii voștri. Vă veți aminti cum vă scotea Popeasca la tablă sau cum ați chiulit de la mate ca să ajungeți la vreo conferință de vloggeri.
Școala este locul unde îți vei descoperi pasiuni. Sistemul românesc de învățământ nu prea încurajează asta, dar totuși, odată pasiunea găsită noi vom fi lângă tine să te sprijinim să o duci mai departe. Sunt convinsă că vei găsi și cadre didactice care să faca asta.
Școala este locul unde vei căpăta deprinderi noi care-ți vor fi de folos în viață. Scrisul, cititul, socotitul sunt doar unele dintre ele, obligatorii. Dar vei învăța să analizezi situații și să iei decizii, uneori contra-cronometru, vei învăța să găsești soluții ca să poți fi mai eficient, vei învăța să cooperezi, dar și să te retragi atunci când este cazul.
Școala, așa cum e ea
Mai presus de toate, trebuie să știi că școala este ceva firesc. Nu e nici bau-bau, nici Grădina Raiului. Pentru că așa este și viața, cu bune și cu rele.
Dragul meu copil, îți dau acum drumul mânuței și te las să mergi în clasă, alături de doamna învățătoare. Eu am să stau aici, pe banca asta din curtea școlii și-am să te aștept plângând. Plâng pentru că nu știu ce urmează, pentru că ai crescut atât de mult, pentru că nu știu eu cum am să fac față noului statut de mamă de școlar.
Ai să ieși din clasă și-am să-mi șterg lacrimile și-am să te strâng în brațe, am să-ți spun că te iubesc. Și-apoi în fiecare zi la fel. Pentru că timpurile se schimbă, dar dragostea părinților trebuie să fie la fel.
