Varicela, acea boală a copilăriei de care majoritatea dintre noi am suferit, a ajuns să fie un adevărat monstru pentru familia mea. Iată cum am stat o lună și jumătate în casă luptându-mă cu două episoade consecutive de varicelă la copiii mei.
Când s-au născut băieții mei am ales să-i imunizez conform grilei naționale de vaccinare, iar la capitolul vaccinuri opționale le-am bifat pe cele care urmau să-i protejeze de anumite boli ale colectivității precum pneumonii sau rotavirus. Nici nu-mi amintesc dacă s-a pus vreodată problema vaccinării împotriva varicelei, iar dacă s-a pus, cred că am gândit că ce mare lucru este această varicelă? Cei mai mulți dintre noi am făcut varicelă când eram mai mici sau mai mari și toți am scăpat cu bine. Ca să nu mai vorbesc că în generația noastră nu scăpa mai nimeni nici de rujeolă, rubeolă sau oreion, căci nu eram vaccinați împotriva acestor boli. Le-am făcut pe toate că de, erau bolile copilăriei și suntem bine. Ei bine, acum nu mai gândesc așa. După ce varicela a lovit de două ori în familia mea, ultima dată într-o formă extrem de agresivă, dacă aș fi medic aș recomanda călduros vaccinarea împotriva acestui virus, chiar și în speranța că cei mici vor face o formă mai ușoară a acestei boli.
Varicela 1
În grădiniță au mai fost epidemii de varicelă, dar nu știu cum și prin ce minune, copiii mei au scăpat. Acum a apărut epidemia la o altă grupă dar, pentru că se numește vărsat de vânt, virusul circulă ca vântul și seceră tot, a ajuns și la grupa mică unde învață copilul meu cel mic. M-am trezit cu el într-o bună zi cu două bubițe pe spate. L-a văzut medicul și a pus diagnosticul de varicelă. I-au apărut în total maximum 20 de bube pe tot corpul, fără febră, fără alte complicații. Aveam doar marea grijă de a-i distrage atenția și de a-l ruga să nu se scarpine. S-a scărpinat și a rămas cu câteva semne pe față, despre care, medicul m-a asigurat că tratate cu o cremă specială timp îndelungat și datorită faptului că este în creștere și pielea se întinde, nu se vor vedea. Când i-a căzut și ultima coajă de pe corp, m-am trezit că băiatul cel mare, în vârstă de șase ani și jumătate, m-a anunțat fericit că are și el o bubă pe burtică și probabil are și el varicelă.
Varicela 2
Eram deja înarmată cu putere și nu am putut decât să trag aer în piept și să mă gândesc la organizarea logistică de care aveam nevoie următoarele două săptămâni, astfel încât cineva să fie acasă cu copilul.
A doua zi deja avea zece bube, iar până seara numărul lor se dublase. A început să facă febră și nu s-a mai oprit timp de cinci zile. La fiecare patru ore avea febră mare, uneori chiar și peste 39 de grade Celsius, lucru care m-a șocat: nu era vorba că în cazul varicelei nu fac febră mare? A treia zi copilul era plin de bubițe zemoase, inflamate. Avea cred că vreo 100 de bubițe numai pe față, unele mai mari, altele mai mici, unele îngrozitor de urâte. Avea bubițe în nas, în urechi, după urechi, în gură, pe pleoape, pe organele genitale, în funduleț. Timp de cinci zile a mâncat câteva linguri de supă și puțin lapte. Avea o stare generală extrem de proastă, se simțea foarte rău, îl durea capul și nu avea chef decât să zacă. Spre seară a început să plângă: „Nu mai suport, mami! E îngrozitor ce mi se întâmplă!”. Acesta a fost momentul în care au început să-mi curgă lacrimile și aș fi vrut să ies undeva afară și să urlu. Copilul meu se simțea îngrozitor de rău, iar eu nu aveam cu ce să-l ajut. Ba mai mult, eram nevoită să-l ung pe fiecare bubiță cu mixtură mentolată, lucru care dura minimum jumătate de oră. După cinci zile de febră și stare generală extrem de proastă am ajuns din nou cu copilul la medic. Răspunsul a fost: este o formă extrem de agresivă, asemănătoare cu cea pe care o fac adulții. Aveți răbdare încă două zile și dacă nu apar îmbunătățiri, sunteți nevoiți să vă internați la Spitalul de boli infecțioase.
Copilul a auzit aceste sfaturi și probabil din străfundul sufletului lui și-a dorit să se vindece pentru a nu ajunge la spital. De a doua zi a început să se simtă mai bine. Acum este bine, deși acele bube îngrozitoare i-au lăsat multe semne pe corp despre care nu știu dacă se vor estompa vreodată. O boală nemiloasă care l-a însemnat pe viață. Aproape am uitat disperarea pe care am simțit-o în zilele acelea îngrozitoare, însă, de câte ori mă uit la el îmi aduc aminte un portret dintr-un roman românesc: „avea obrajii ciupiți de vărsat de vânt”.
Dacă vreuna dintre voi ați trecut prin ceva asemănător, probabil înțelegeți ce am simțit și ce simt acum când copilul meu are pielea găurită de varicelă, iar cele care mai puteți face ceva, poate nu ar strica să cereți sfatul medicului cu privire la acest vaccin împotriva virusului.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.