Îmi amintesc perfect primele veri în care mi-am dus copiii la mare. Plecam spre plajă cu geanta burdușită de găletușe, jucării, prosoape, gustări, cremă de soare, pălăriuțe, scutece de apă și de uscat (când erau foarte mici), slipuri de rezervă (când au mai crescut). Pe lângă noi, invariabil, erau zeci de copii, mulți dintre ei complet goi. La fel de energici și fericiți ca ai mei, desigur, supravegheați de părinți și bunici pentru care nuditatea celor mici pe plajă era cât se poate de normală. Îmi amintesc că am căutat atunci un singur motiv pentru care să-i las și eu pe ai mei în costumul lui Adam pe plajă. Nu l-am găsit și nu-l găsesc nici acum.
Unii vor zice: „Ei, și ce? Toți am făcut asta când eram mici și nu se mai scandaliza nimeni. Ce poate fi mai inocent decât un copil gol pe plajă?” Așa e, la fel zburdam și noi pe nisip când eram mici. Mai făceam și pipi în mare ori direct pe nisip. Dar pe atunci nu existau nici scutece de unică folosință, nici olițe pliabile, nici informații destule legate de igienă și sănătate. Și nici telefoane mobile cu zoom ori internet pe care să se distribuie fotografii cu goliciuni de orice fel….
Nu am o problemă cu nuditatea în sine. Dar plaja nu e sufrageria mea de acasă. E un loc public, unde nu știi niciodată cine e prin preajmă. Nu vreau să devin paranoică și să-mi imaginez că e plin de prădători sexuali în jur, dar nici nu pot ignora realitatea: trăim într-o lume în care telefoanele fac poze instant, iar internetul poate transforma orice moment „drăgălaș” într-un conținut distribuit aiurea.
- CITEȘTE ȘI: De ce nu e ok să pui poze cu copilul pe net și cum îl afectează acest sharenting (parenting în văzul lumii)?
Dacă vor vrea să facă plajă la nudiști, vor decide singuri asta
Copiii mei sunt mărișori acum, pot spune singuri „nu vreau să fiu văzut de străini în fundul gol”. Dar până să crească, am decis eu pentru ei. Apoi, i-am învățat că au un cuvânt de spus în tot ceea ce îi privește, că cei din jur trebuie să le respecte propria intimitate, iar ei trebuie să o respecte pe a altora. Dacă vor decide, ca aduți, că vor să facă plajă dezbrăcați, alături de alți nudiști, va fi opțiunea lor, cântărită și asumată de ei.
Pe lângă grija pentru siguranță și intimitate, mai am un motiv pentru care i-am ținut tot timpul în scutec sau slip la mare: sănătatea. Deși plaja poată părea curată, realitatea e că nisipul ascunde bacterii, ciuperci, paraziți, mai ales în zonele aglomerate ori cele unde ajung și câini sau pescăruși. Și pentru că nisipul ajunge ușor oriunde, bacteriile din el, la fel. Mai mult, pielea din zona intimă este mult mai subțire și sensibilă decât cea de pe restul corpului, iar expunerea la combinația apă plus nisip o face să se irite imediat.
- CITEȘTE ȘI: „Semaforul atingerilor”- lecția de educație sexuală pe care ar trebui să o știe toți copiii
Pentru mine, asta înseamnă libertate
Nu am scris asta ca să arăt cu degetul spre părinții care aleg altfel. Știu că sunt familii care văd nuditatea ca pe ceva complet natural și care au contraargumente pentru tot ceea ce am expus eu aici. Le respect deciziile. Dar dacă aș da timpul înapoi, tot așa aș face. E drept, nu am poze cu fundulețe goale pe plajă, de arătat viitorilor iubiți ai copiilor mei. Dar am tone de amintiri cu ei sărind în valuri, săpând șanțuri și construind castele. Pentru mine, asta înseamnă libertatea copiilor: joaca liberă, în siguranță, feriți (măcar) de pericolele ce pot fi prevenite.
