M-au întrebat mulți, în cei aproape cinci ani de când au venit pe lume gemenii mei băieței, dacă au acea legătură puternică, uneori chiar telepatică despre care se tot vorbește. Recunosc, m-am întrebat chiar eu de multe ori dacă nu cumva gemenii mei sunt altfel, pentru că certurile sunt pe ordinea lor de zi. Într-o zi de iarnă, am văzut, în sfârșit, acea legătură specială.
Mi-am dorit dintotdeauna doi copii, dar când am aflat că voi avea gemeni, am fost cu atât mai fericită. M-am dus imediat cu gândul la legătura aceea specială dintre ei, care îi va uni pentru toată viața, în orice colț al lumii vor hotărî să trăiască. M-am gândit la legătura telepatică și misterioasă pe care se crede că o au gemenii chiar din viața intrauterină. Ce își poate dori mai mult o mamă decât o relație atât de puternică și de fascinantă între copiii ei?
Copiii mei super eroi. Unul blod, altul brunet
Multe luni după ce au venit pe lume, i-am ținut nedespărțiți zi și noapte, le-am urmărit privirile, sunetele, mișcările, iar apoi interacțiunile, dar nu reușeam să văd conexiunea specială care se spune că există între gemeni.
Gemenii mei nu aveau un limbaj al lor, iar interacțiunile dintre ei s-au lăsat mai degrabă cu scântei decât cu iubire și înțelegere în toți acești ani. Am dat-o pe seama faptului că nu sunt identici. Nu aș putea spune că au ceva în comun, cu excepția părinților și a… grupei de sânge – ce m-am bucurat când am aflat că măcar la asta seamănă! Matei este un blonduț introvertit, cu ochi verzi schimbători și înclinații de artist. Eric este un brunețel extrovertit, cu ochi negri și cârlionți, peste măsură de vorbăreț, cu preocupări care țin de științele exacte.
Au început grădinița și acesta a fost primul moment în care am văzut o legătură între ei. Adaptarea a fost mult mai ușoară în doi, se căutau unul pe celălalt în grupă și rareori ni s-a întâmplat să plângă dimineața, probabil pentru că știau că rămân împreună, puternici. Așa se întâmplă între frați, mi-am spus. Se jucau între ei, dar la fel de mult și cu ceilalți copii, iar eu am avut grijă să nu-i duc niciodată singuri la grădiniță: dacă se îmbolnăvea doar unul dintre ei, îi țineam pe amândoi acasă.
Copiii mei super eroi. Regăsire în grădiniță
Grupa mijlocie, sfârșit de octombrie, prima vacanță din an. Grădinița noastră asigura permanență în sector și a rămas deschisă în săptămâna aceea și am decis să-i duc în continuare. Nu mai aveau aceleași educatoare de la grupă și au schimbat sala cu una de pe același etaj, dar mai departe de a lor. Când i-am luat după-amiaza, Eric a venit la mine într-un suflet să-mi povestească o întâmplare:
„- Mama, după ce am venit din sala de mese, Matei a dispărut. Nu l-am mai văzut în grupa noastră nouă și am început să îl caut. Am fost după el la baie și nu era. M-am dus aici (îmi arată ușa alăturată), la grupa doamnei cu părul galben, apoi la cealaltă. L-am găsit acolo și plângea că se rătăcise. Doamna care era cu el nu știa din ce grupă este și l-am dus eu la grupa noastră”.
„- Matei, așa este? Te-ai rătăcit astăzi? Ce s-a întâmplat?”, îl întreb, curioasă să aflu și versiunea lui.
„- Da, mama! M-am pierdut de copii și nu am mai știut care este grupa noastră. Am început să plâng. Nu am știut să-i spun doamnei unde să mă ducă și a venit Eric. El m-a găsit, m-am bucurat când l-am văzut și l-am îmbrățișat”, îmi confirmă Matei cu ochii în lacrimi.
Am aflat ulterior detaliile pățaniei de la noua educatoare. Matei s-a desprins de grupul de copii când au venit de la masa de prânz și a mers la baie. Pentru că era prima zi în sala nouă, nu a mai reținut care era ușa și a intrat într-o altă grupă. Totul s-a întâmplat într-un interval de câteva minute și sunt convinsă că, în cele din urmă, educatoarele ar fi rezolvat situația și Matei ar fi ajuns la grupa lui.
Copiii mei super eroi. Mereu împreună
M-a uimit și m-a impresionat însă cât de rapid a realizat Eric că frățiorul lui s-a rătăcit și cum, din proprie inițiativă, a pornit în căutarea lui. Mi-l imaginez cum a alergat agitat pe hol și cât de mult s-au bucurat amândoi atunci când s-au regăsit.
Se întâmplă de multe ori la gemeni ca unul să fie mai protector cu celălalt. În cazul nostru, Eric este cel mai responsabil, deși nu am încercat noi vreodată să-i inducem această idee. El este cel care se orientează mai bine în spațiu, care respectă reguli mai mult decât Matei. De partea cealaltă, Matei ne copleșește cu gesturi de afecțiune, pe noi, părinții, pe Eric și pe bunici.
Ziua în care Eric a devenit super erou nu pentru mine, ci pentru fratele lui geamăn, îmi va rămâne o amintire frumoasă pentru toată. A fost momentul în care am realizat că, oricât de mult s-ar certa pe jucării sau pe alte nimicuri, legătura lor chiar este una specială și sper că va rămâne așa pentru toată viața. Unul alături de celălalt, mereu împreună, gemenii mei sunt super eroii care îmi fac viața minunată!
Povestea face parte din campania ”Copilul meu supererou” susținută de Disney Junior și este câștigătoarea unui kit promoțional Disney Junior.
