Recunosc public: sunt o exploatatoare de copii. Și nu așa, oricum! În fiecare zi. Și ca să vedeți până unde merge toată treaba, mă simt și bine când fac asta. N-am nicio remușcare. Ba chiar, i-am făcut să creadă că așa merg lucrurile și au ajuns să facă tot ce le cer cu plăcere.
De când era diva mea mică, am pus-o la treabă. De pe la 3 ani și-a dus farfuria în chiuvetă, m-a ajutat la pus masa, la strâns, și-a făcut ordine în camera ei. La același program l-am inclus și pe fratele ei care a atins vârsta potrivită ”muncii” de vreo câteva luni. Pe ea, am trecut-o la nivelul celălalt, că doar mai are puțin și trece ca o vârstă cu 2 cifre.
Ce face o exploatatoare de copii?
Curățenia se face doar implicând toată familia. Am pornit de la o explicație simplă: suntem o echipă și cu cât terminăm treaba mai repede, cu atât vom avea timp mai mult să facem lucruri cu adevărat distractive. Niște părinți relaxați, sunt niște părinți dornici și ei de joacă. Cred că le-am repetat asta de zeci de ori! Așa încât, domnișoara, când vine de la școală, face mici treburi casnice, menite să îi prelungească statul în parc: strânge și împăturește rufele uscate, scoate vasele din mașină și le pune pe cele murdare, dacă au rămas de la micul dejun, face ordine prin casă, dă cu mopul. Exploatare în toată regula. Nu primește bani pentru asta, nici eu nu primesc nimic pentru treburile pe care le fac prin casă, nici taică-su. Evident, când are multe lecții, nu face nimic, dar până acum nu prea a fost cazul.
În programul de exploatare este inclus și piticul care are ca sarcină sortarea și împerecherea șosetelor. Așa a învățat să fie foarte atent la detalii și a devenit și ceva mai îndemânatic. Șterge praful pe unde ajunge și ajută la strânsul și pusul mesei. Nici el nu primește nimic pentru asta.
Toate activitățile casnice pe care le fac nu numai că i-au responsabilizat, dar i-au învățat să aprecieze mai mult munca pe care noi, părinții, o facem. Au dezvoltat în ei un spirit de echipă care sunt convinsă că îi va ajuta atunci când vor mai crește. De fapt, domnișoara deja aplică lecțiile învățate acasă la școală atunci când au de făcut diverse proiecte.
Am să duc mai departe programul meu de exploatatoare de copii, chiar dacă trendul pare a fi să le punem totul pe tavă, să aibă totul de-a gata. Sunt convinsă că așa ceva este imposibil în viața asta, doar dacă nu cumva dă norocul peste ei într-o bună zi. Până atunci, însă, trebuie să știe să se descurce în orice situație și să nu li se pară că e sub demnitatea lor să spele o farfurie sau să-și pună hainele murdare în coșul de rufe!
