Probabil că dacă toți părinții ar gândi ca mine, ședințele acestea s-ar situa în afara legii. Cât privește grupurile de whatsapp, cea mai îngrozitoare formă de socializare, pentru fiecare postare cu “Mulțumesc!” aș percepe o taxă imensă.
Dar pentru că nu toată lumea gândește ca mine, ceea ce este minunat, iată că s-a deschis sezonul ședințelor și al conversațiilor inutile! Stau cuminte în băncuță, cu carnețelul în față, notând conștiincioasă diferite date și nume de profesori pe care oricum le voi uita de îndată ce voi ieși pe ușa clasei. Știu bine că peste câteva luni voi fi la cancelarie întrebând cine e profa/proful la materia unde fiica-mea s-a dat iar în spectacol, după cum e tradiția din ultimii zece ani.
Mica mea răzbunare – l-am introdus pe soț în grupul de părinți al clasei
În ultimii doi ani, am ieșit din toate grupurile de whatsapp, iar anul asta l-am introdus fără să știe pe domnul tată, dintr-un soi de răzbunare pentru toți anii în care eu eram obligată să citesc sute de mesaje izvorâte dintr-o nesecată dorința de afirmare. Este în continuare perplex și, deși a trecut puțin de la începutul anului școlar, se simte complet pierdut printre cele saptesutedecatralioane de mesaje cu „să avem un an minunat” și „fie ca noul an școlar…”.
Habar nu are că cele mai interesante discuții de pe whatsapp sunt cele ce stau să vină, legate de cadourile de Crăciun/ Paște/ mărțișor/ ziua școlii/ ziua numelui…Cu ani în urmă, când am zis că nu plătesc nimic pentru nici un cadou, cineva mi-a urat „economisire plăcută!” Apoi, vin discuțiile despre serbările de sfârșit de an. Oh! Serbările de sfârșit de an! Ce desfășurare de forțe! Câte pregătiri, cât talent, câtă lume, câți fotografi pe metru pătrat, câtă risipă de bani! Așa a fost.
Ședințele cu părinții. Nu vorbește nimeni despre problemele reale
Să ne întoarcem la ședințe. Să nu credeți că se discuta ceva interesant, chiar dacă ele durează și două ore. Nicidecum. Nu știe nimeni ce programa au, ce metode există de a îi face pe copii să vină cu plăcere, ce cărți sunt îndemnați să citească, ce lucruri interesante se pregătesc în anul care începe. Și, mai ales, nu vorbește nimeni despre problemele reale: drogurile de la poarta școlii, bețiile din excursii, bullyingul din clase și de pe holuri.
Eu nu mai scot o vorba, m-am lecuit să îmi spun părerea, ultima oară când am făcut-o, am fost nevoită să îmi mut copilul la altă școală, să mă cert cu o clasa întreagă de părinți și să știu cu ochii închiși drumul la inspectorat. Ne dorim un mediu în care copiii noștri să se dezvolte și să vină cu plăcere la școală, dar nu reușim niciodată să ne punem de acord despre cum ar trebui să schimbăm lucrurile, nu avem nici curaj și nici energie să spunem cu glas tare ce ne dorim.
Cel mai greu hop – comitetul de părinți
Plătim săptămânal ore de meditații, cursuri suplimentare de limbi străine, care ne secătuiesc de bani și care ne obligă din punct de vedere logistic să facem lucruri care pot părea nebunești în peisajul unei zile obișnuite. Așa că, iată-ne la ședința cu părinții, obosiți și cu gândurile aiurea, nedorind altceva decât să semnăm teancurile de procese verbale, să plătim ce e de plătit și să plecăm acasă. Dar până să plecăm acasă mai avem de trecut un hop. Cine vrea să facă parte din comitetul de părinți? Care comitet sigur că nu are nimic concret de făcut, mai ales că probleme reale în școală „nu există!”
Vă recomandăm și următoarele articole legate de subiectul ședințe cu părinții:
- Ședințele cu părinții: toată lumea vorbește peste toată lumea, despre non-probleme, de parcă ar eradica foametea mondială
- Sunt Președintele Comitetului de Părinți și îmi vine să fug după doar 3 zile
- Vocea ta: Revelaţiile primei şedinţe cu părinţii
