Ședințele cu părinții. Probabil că dacă toți ar gândi că mine, ședințele cu părinții s-ar situa în afară legii. Cât privește grupurile de whatsapp, cea mai îngrozitoare formă de socializare, unde, pentru fiecare postare cu “mulțumesc” aș percepe o taxa suficient de mare, încât a două oară când te apucă politețea excesivă, să rămâi cu degetul suspendat.
Dar, pentru că nu toată lumea gândește că mine, ceea ce este minunat, iată că s-a deschis sezonul ședințelor și conversațiilor inutile.
Stau aliniată în banca cu carnețelul în față, notând conștiincios diferite date și nume de profesori pe care oricum le voi uită de îndată ce îmi închid stiloul. Știu că peste câteva luni voi fi la cancelarie întrebând cine e profa/proful la materia unde fiica-mea s-a dat iar în spectacol, după cum e tradiția din ultimii zece ani.
Mica mea răzbunare – l-am introdus pe soț în grupul de părinți al clasei
În ultimii doi ani, am ieșit din toate grupurile de whatsapp, iar anul asta l-am introdus fără să știe pe domnul tată, dintr-un soi de răzbunare pentru toți anii în care eu eram obligată să citesc sute de mesaje izvorâte dintr-o nesecată dorința de afirmare și de idei pe care nu le cerea nimeni. Este în continuare perplex și deși a trecut doar o săptămâna, evident că nu știe ce avem de plătit pentru că nu poate citi cele saptesutedecatralioane de mesaje cu „să avem un an minunat” și „fie că”.
Cele mai interesante sunt discuțiile legate de cadourile pentru Crăciun, Paște, mărțișor, ziua școlii, ziua numelui, ziua școlii și serbările de sfârșit de an.
Oh! Serbările de sfârșit de an. Câte pregătiri, cât talent, câtă lume, câți fotografi pe metru pătrat pozându-și copilul care, desigur, e cel mai deștept și talentat, mânca-l-ar mama.
Când am zis că nu plătesc nimic pentru nici un cadou, cineva mi-a urat „economisire plăcută”.
Ședințele cu părinții. Nu vorbește nimeni despre problemele reale
Să ne întoarcem la ședințe. Să nu credeți că se discuta ceva interesant, chiar dacă ele durează și două ore. Nicidecum. Nu știe nimeni ce programa au, ce metode există de a îi face pe copii să vină cu plăcere, ce cărți sunt îndemnați să citească, ce lucruri interesante se pregătesc în anul care începe. Și mai ales nu vorbește nimeni despre problemele reale: drogurile din școală, bețiile din excursii, sexul început mult prea devreme.
Eu nu mai scot o vorba, m-am lecuit să îmi spun părerea, ultima oară când am făcut-o, am fost nevoită să îmi mut copilul la altă școală, să mă cert cu o clasa întreagă de părinți și să știu cu ochii închiși drumul la inspectorat.
Ne dorim un mediu în care copiii noștri să se dezvolte și să vină cu plăcere la școală, dar nu reușim niciodată să ne punem de acord despre cum ar trebui să schimbăm lucrurile, nu avem nici curaj și nici energie să spunem cu glas tare ce ne dorim.
Cel mai greu hop – comitetul de părinți
Plătim săptămânal ore de meditații, cursuri suplimentare de limbi străine, care ne secătuiesc de bani și care ne obligă din punct de vedere logistic să facem lucruri care pot părea nebunești în peisajul unei zile obișnuite.
Așa că, iată-ne la ședința cu părinții, obosiți și cu gândurile aiurea, nedorind altceva decât să semnăm teancurile de procese verbale, să plătim ce e de plătit și să plecăm acasă.
Dar până să plecăm acasă mai avem de trecut un hop. Cine vrea să facă parte din comitetul de părinți?
Vă recomandăm și următoarele articole legate de subiectul ședințe cu părinții:
- Ședințele cu părinții: toată lumea vorbește peste toată lumea, despre non-probleme, de parcă ar eradica foametea mondială
- Sunt Președintele Comitetului de Părinți și îmi vine să fug după doar 3 zile
- Vocea ta: Revelaţiile primei şedinţe cu părinţii
