Scrisoare către tatăl copiilor mei. „Îți mulțumesc că te-ai trezit noaptea să hrănești bebelușii și că ai gătit cât eu eram la muncă”

Ramona Dinescu

Tatăl copiilor mei este prima persoană căreia ar trebui să-i mulțumesc pentru că aceste minuni există în viața mea.

„Îți mulțumesc că exiști, îți mulțumesc că mi-ai oferit acești copii, îți mulțumesc că mi-ai împlinit visul de o viață.

Dacă nu ai fi tu, probabil viața mea ar fi alta. Datorită ție și genelor pe care le-ai împrumutat, avem acești doi copii minunați. Tu ești cel care m-a încurajat să mă decid să devin mamă, tu ești cel care mi-a dat putere să trec prin două sarcini lungi și dificile.

Tu ești cel care mi-a pregătit micul dejun în fiecare dimineață și care s-a asigurat că-mi iau vitaminele zilnic. Tu mi-ai făcut masaj atunci când mă dureau spatele și picioarele și tot tu ai stat cu mine, clipă de clipă în sala de nașteri.

Tu ești cel care s-a trezit în fiecare noapte împreună cu mine atunci când se trezeau bebelușii. Tu îi schimbai în timp ce eu le pregăteam biberoanele. Dacă nu ai fi fost tu să faci cumpărături la orice oră din zi și din noapte, cum m-aș fi descurcat. Chiar și atunci când abia intrai pe ușă, venind de la cumpărături, te întorceai la magazin că uitasem să-ți spun că avem nevoie și de apă.

Tu ai fost cel care a insistat și m-a susținut să alegem cea mai bună variantă de parenting pentru copiii noștri. Te-ai implicat total în educația și creșterea lor. Le-ai citit povești, le-ai desenat, i-ai învățat să coloreze, le-ai cântat și te-ai jucat ore întregi cu ei, lucru pe care nu mulți tați îl fac.

Ai fost în stare să pleci singur la drum lung cu doi copii mici în mașină, doar ca să-mi lași mie timp și liniște să lucrez. Ai fost în stare să stai cu copiii singur acasă, să le faci mâncare, să le faci baie și să-i culci atunci când eu a trebuit să merg la serviciu. Tu ai fost cel care zile întregi a stat cu copiii acasă când erau bolnavi și ai urmat exact instrucțiunile legate de modalitățile prin care îi puteai ajuta să le scadă febra. Nu te-ai pierdut cu firea nici o secundă și, atunci când a fost nevoie să împachetezi copiii în cearceafuri ude sau să intri cu ei în cadă ca să le scadă febra. Ai fost cu ei la spital atunci când era vreo urgență și m-ai așteptat la ușa cabinetului medical până am reușit să ajung. Tu ai stat cu copilul în spital când a avut nevoie de perfuzii pentru ca eu să pot merge la birou.

Tu ești cel care zilnic ia copiii de la școală și de la grădiniță și merge cu ei acasă. Dacă nu ai fi tu să le pregătești cina, să-i ajuți să se spele și să te joci cu ei, eu nu aș mai putea avea un job. Dacă nu ai fi tu ca atunci când stai acasă să faci curat și mâncare, ar trebui să plătim cu bani grei o menajeră. Tot ce faci tu pare un job cu normă întreagă, însă, pe lângă toate acestea, mai și lucrezi, căci altfel, chiar dacă eu stau 10 ore pe zi la birou, nu am avea cu ce să ne plătim facturile.

Și, mai mult decât atât, ai fost cel care s-a gândit că după atâta muncă și stres, am nevoie de relaxare și nu mi-ai refuzat nici o ieșire în oraș cu prietenii.”

Acesta este tatăl copiilor mei, aproape ca o mamă pentru ei, cel mai mare ajutor al meu. A făcut toate acestea din prima clipă și a înțeles fără să-i deseneze nimeni că el este sprijinul meu, că este nevoie să mă ajute ca să putem să ne ducem la îndeplinire sarcina de părinți. A înțeles din prima ca suntem singuri pe lume și că doar noi doi ne putem ajuta și sprijini. Am luat împreună decizia de a avea doi copii și luptăm zilnic pentru asta.

Ați putea crede că eu nu fac nimic. Însă cine este părinte știe că mai sunt multe altele de făcut, acestea trecând în sarcina mea. Însă, când suntem doi care tragem la aceeași căruță, lucrurile se întâmplă.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa