Proiectele ”Săptămâna verde” și ”Școala Altfel” sunt încercări lăudabile ale Ministerului Educației de a aduce în universul școlar activități mult mai atrăgătoare și mai utile în viața de zi a copiilor. Inițiativă bună, dar cu execuția stăm mai prost.
Am prins ”Săptămâna altfel” încă din primul ei an, prin 2011, când fii-mea era în grupa mică. Așa de tare m-am bucurat că urma să facem în fiecare zi câteo activitate în afara grădiniței. M-am răzgândit brusc când am ajuns la Muzeul Satului împreună cu alte câteva zeci de autocare pline cu copii de la alte unități de învățământ din București și din împrejurimile lui. Nimeni nu a înțeles nimic din vizita aceea, copiii alergau de colo-colo, educatoarele și învățătoarele se străduiau să-i țină aproape.
În anii ce au trecut situația s-a repetat până când cuiva i-a venit ideea de schimba puțin planurile. După un timp programul s-a derulat defazat. Fiecare școală a putut să își aleagă săptămâna în care era ”altfel”. Totuși, deși legislația interzice activitățile care presupun contribuția financiară a părinților, realitatea e că ele ocupă cea mai mare parte a timpului.
”Școala altfel”, între muncă profesorului și tentația unor activități frumoase cu bani
Oricât de multă imaginație și bunăvoință ar avea un cadru didactic nu se pot face numai activități în clasă susținute de aceștia. Nici nu ar mai fi ”altfel”. Așa că trebuie invitați alți oameni care să facă tot felul de lucruri interesante cu copiii. Iar prezența lor costă de la 10-15 lei de copil, până la 50-60 de lei. Evident, există și varianta în care vine un părinte care are o meserie mai interesantă și povestește ce se întâmplă la el la serviciu. Totuși, în atâția ani de școală devine plictisitor. Așa că ajungem la varianta ieșirii din școală.
Din momentul acela încep să curgă sumele de bani ca la jocuri mecanice: transport, intrare, ghid, un suc, o prăjitură. Și-uite așa ajungi ca o săptămână ”altfel” să coste în jur de 100 de lei/ copil. Dacă mai apare în peisaj și o excursie care în zilele noastre mai ieftină de 200 de lei nu este atunci deja lucrurile devin complicate.
Ce spune metodologia ministerului
De la minister regulile sunt destul de clare. În Metodologia de organizare a Programului național „Școala altfel” Anexă la O.M.E.N.C.Ș. nr. 5034/29.08.2016 se specifică la articolul 19.2.e că ”pentru activitățile care presupun costuri din partea părinților, unitatea de învățământ va oferi în mod obligatoriu alternative gratuite.”
Și în Metodologia de organizare a Programului național ”Săptămâna verde” se specifică chiar fără echivoc faptul că ”activitățile propuse pentru „Săptămâna verde” trebuie să se poată desfășura fără contribuții financiare din partea antepreșcolarilor/preșcolarilor/elevilor, a părinților/reprezentanților
legali, a cadrelor didactice și a unităților de învățământ preuniversitar”. Nu este de mirare că în aceste documente este menționat că toate activitățile sunt obligatorii.
Doar că oamenii din minister pare că habar nu au ce se întâmplă pe teren. Este o întreagă industrie de ateliere, excursii, demonstrații și alte activități destinate acestei perioade. Se întâmplă și la școlile de stat, și la cele private.
Ce se întâmplă cu copiii care nu au bani de activități
Ce fac părinții care nu au bani pentru activitățile din cele două săptămâni speciale? Nu aduc copiii la școală evident și profesorii se fac că nu văd și nu le pun absențe. Ar fi și culmea să facă lucrul ăsta având în vedere că prezența este condiționată de plata unei sume de bani.
Părintele care nu își permite să lase copilul la activitățile din săptămânile astea speciale trebuie să își permită fie să își ia liber, fie să ia copilul cu el la serviciu, fie să îl lase singur acasă. Dacă în timp ce ai citit te-ai întrebat în mintea ta ”Dar ce înseamnă 100 de lei? Nu e o avere!” mai gândește-te puțin! Sunt familii care au mai mulți copii. Sunt familii care poate din banii ăia mănâncă o săptămână. Și în plus, de ce ar obliga școala pe cineva să participe la activități care costă sume destul de mari de bani.
”Școala altfel”, un program bun dacă s-ar face pentru scopul care a fost creat
Activitățile de la școala altfel sunt foarte utile. Copiii se bucură să vadă stupi în realitate, să meargă la teatru, la muzee, să participe la tot felul de ateliere. Este important pentru ei, pentru dezvoltarea lor. Poate chiar începe să le placă școala mai mult. Dar oare de ce nu se fac toate acestea într-un parteneriat public-privat astfel încât să aibă acces toți copiii la ele? Multe dintre instituțiile statului și-au deschis porțile pentru școli și grădinițe, dar de câte ori să meargă și copiii la pompieri sau la SMURD? Noi deja mergem a doua oară, dar vorba copilului ”lasă că la grădiniță eram mic și nu mai țin minte atât de bine”. Și câți copii să primească și instituțiile astea?
Firav mai apar și companii care înțeleg nevoile școlilor și creează programe gratuite pentru cei mici. De exemplu, un supermarket îi primește în depozite și le arată fluxul de lucru, apoi îi duce în zona de preparare de alimente pentru a vedea și ce se întâmplă acolo. E nevoie să se deschidă stadioanele, teatrele, cinematografele, spitalele, televiziunile, toate locurile unde pot merge copiii să vadă ce înseamnă anumite meserii. Să fie cât mai multe variante astfel încât Ionel să nu mai stea trist în colțul clasei când copiii povestesc cât de frumos la teatru, dar el a rămas acasă pentru că a avut maică-sa 30-40 de lei să îi dea.