Au fost odată, ca niciodată în istorie, două surori: România educată și România needucată, ieșite din același tată (Statul român) și aceeași mamă (Educația), dar nu știu cum s-a făcut de, ajunse la vârsta adolescenței, au luat-o pe căi diferite. Aceasta nu este o poveste care să ne culce pe-o ureche încă vreo 30 de ani, ci una care să ne trezească la o realitate pe care, dacă vrem, o putem îndrepta.
Statul român și Educația au avut doar două fete. Poate și-ar fi dorit și un băiat ca tot românul, dar uite că viața le-a dat planurile peste cap. Consolați că nu mai pot avea și al treilea copil, cei doi părinți au făcut ce au crezut de cuviință ca fetele lor să aibă un viitor de aur, că ei doi așa fuseseră crescuți pe vremea în care mergeau în uniformă la școală, cu bentiță și cu unghiile tăiate.
România needucată a început să aibă media scăzută la purtare
Încă de mică România needucată dădea semne de neascultare. Părinții au zis că e din cauza că e fiica cea mică și, poate că au răsfățat-o prea mult. „Ala micu” la noi, la români, e mereu mai cocoloșit, mai cu moț, mai cu ochi închiși din partea părinților când face vreo prostie. Dar s-au gândit că timpul le rezolvă pe toate, că așa ne place nouă să zicem în loc să ne asumăm responsabilitatea sau când n-avem chef să ne batem capul cu copii.
Azi așa, mâine așa, poimâine tot așa, fiica cea mică s-a trezit că e în gimnaziu, că-i cam fug ochii după băieții și e „tare în gură” cu profesorii și, la final de an avea deja media scăzută la purtare. Părinții i-au tras o păruială zdravănă, că au fost făcuți de râs în fața lumii, că „așa ceva nu se face”, „că uite sor-ta are 10 pe linie și e mândria clasei”. După aia i-au dat bani de discotecă și de țoale, că a plâns destul copilul și că, evident, timpul le rezolvă pe toate.
Dar uite că timpul se plictisise de tâmpeniile lor și i-a lăsat să se descurce singuri. România needucată a dat cărțile pe semințele din parc, pe muzica tare în spatele blocului până noaptea târziu cu tovarășii, a dat caietele pe un ecran de smartphone și a găsit în sfârșit un tip care să o aprecieze exact cum este ea și l-a iubit de mama focului.
Când Statul român și Educația au aflat de relația lor, era cam târziu, fata era gravidă că iubitul ei, cu câțiva ani mai mare, care a zis că „nu e același lucru cu prezervativ”. Acu-i acu! Ce să facă? Ce-o să zică vecinii? Iar se făceau de rușine. Dar deh, e copilul lor, las’ că învață aia mare și le spală rușinea. Și aia mică poate le va fi alături la bătrânețe, să le dea și lor o cană cu apă când n-or mai putea.
Între timp, România educată, își tocea coatele să spele rușinea familiei
Se obișnuise deja cu cuvintele de ocară ale celor din jur: „fi-ț-ar școala a dracului!” „o să înveți până la patruj’ de ani?” „prea multă carte tâmpește”, „mai distrează-te și tu că doar o viață ai”, „da, când te măriți, că nu te mai ia nimeni de fată bătrână!” și își vedea liniștită de ale ei: avea un plan, știa că doar dacă învață, dacă respectă normele sociale, lumea va mai uita de aventurile surorii sale.
Să nu mă înțelegeți greșit: România educată își iubea părinții, își iubea sora mai mică și nu doar odată i-a pus pe ei deasupra planurilor sale. Doar că își găsea greu prieteni, spre deosebire de sora ei care era din ce în ce mai populară!
România needucată era la al doilea copil, când pagina sa de facebook a depășit deja 5000 de aprecieri și a devenit persoană publică în mediul online, iar orice filmuleț de pe TikTok devenea viral până a doua zi dimineață. Se despărțise de primul iubit, fusese câțiva ani în străinătate, își făcuse unul nou cu care încerca să-și refacă viața. Când nu iei bacul, șansele de angajare sunt cam mici pe un salariu bun și ea, ținută de părinți ca o prințesă și după vârsta majoratului, n-avea de gând să muncească „ca proasta” pe salariul minim pe economie, ca săracii.
Sora mai mare i-a propus să termine liceul la seral, i-a promis că o ajută ea cu bani, cu copiii, cu tot ce trebuie până recuperează timpul pierdut, dar România needucată i-a dat peste nas: „Ce să-mi scoți tu ochii mâine-poimâine că m-ai ajutat?! Nu, mersi, mă descurc, am școala vieții!”
„Las că știu eu mai bine!”
România needucată l-a luat în brațe pe „las că știu eu mai bine!”, „nu mai face pe deșteapta cu mine” și toată viața nu și-a găsit liniștea. Bine, în postările ei, totul era perfect, dar este o mare diferență între „a părea” și „a fi”. Când vrei să epatezi, poleiești realitatea în fel și chip, o ascunzi prin filtrele și efectele telefonului, dai ultimul leu pe un ser în buze decât pe o carte bună, nu accepți sfaturile și ajutorul celor care chiar îți vreau binele.
Fata cea mică a Statului român și a doamnei Educația a tot turnat copii pe care i-a crescut după chipul și asemănarea sa. I-am întâlnit prin tramvai, la film, în parc, în trafic, i-am văzut la știrile de la ora 5. Și cumva, femeia avea dreptate, „las că știu eu mai bine!” a dat roade: fii ei au ajuns în toate colțurile țării și, unii, descurcăreți ca mama lor, chiar și prin Europa s-au făcut vedete.
Mama lor e din nou cu burta la gură, și încă este convinsă că a ales calea cea mai bună, atunci când a decis în școala gimnazială, că trebuie să arunce ghizdanul pe geam și să chiulească de la ore că „e plictisitoare”.
România educată, chiar dacă n-a fost la fel de fertilă ca sora sa, n-a obosit nicio clipă în a căuta soluții pentru a-și aduce sora și copiii săi pe calea cea bună. Pierdută în prea multe detalii, a dat legi după legi, pentru a-i schimba soarta, dar, uite că după 30 de ani încă n-a găsit cea mai bună soluție.
România educată poate avea o șansă cu nepoții ei
Poate că pentru sora sa este totul pierdut, dar pentru copiii săi, demersurile sunt abia la început și, cine știe, cumva, e posibil fie o rază de lumină undeva. Un lucru e clar: trebuie să le vorbească pe limba lor, micuții trebuie să înțeleagă că mama lor a greșit, că bunicii lor au greșit și că ei pot schimba asta!
Dar cum? Cum frate, că e atât de greu să-i tragi telefonul dintre degete ca să-i înfigi o carte?! E aproape imposibil să-l convingi că nu contează câte inimioare are pe Insta, ci că e corect să scrie „m-am” cu cratimă, să aibă o cumpătare în tot ce face.
Ar mai fi o șansă, dar ține de tine, cel care ai citit povestea asta până aici. Fiecare dintre noi avem sângele tatălui Statului român și al mamei Educații: dacă fiecare dintre noi ar începe, cu pași mici, să schimbe câte ceva, în dreptul lui, copiii noștri ar fi cu toții copiii unei Românii Educate.
Să le închidem televizorul și să-i scoatem afară, să citim împreună povești înainte de culcare, să-i ajutăm pe cei mai puțin norocoși de pe strada noastră, să punem și cel mai mic gunoi în coș, să-i vorbim de bine pe alții și să vedem ceva bun în fiecare om, uitând ce-i aia bârfă, să fim buni pentru numele lui Dumnezeu, că e atât de simplu să nu mai vrei să moară capra vecinului.
Să ne facem bine treaba acolo unde muncim, să venim cu drag acasă după o zi obositoare la muncă și să ne îmbrățișăm familia cu drag să le arătăm copiilor noștri ce e aia iubirea și cum poate muta munții din loc. România educată are în primul rând 7 ani de acasă și apoi o diplomă în buzunar!
Într-o zi, Statul român, ca orice bunic, va trebui să lase pe cineva în urmă, iar copiii noștri au șansa să schimbe ceva. Poate noi n-am avut curajul, poate cheia aia cu care am crescut la gât ne-a ținut prea mult cu capul în jos și n-am văzut pe unde mergem. România educată nu înseamnă o lege beton dată de un ministru și parafată de un președinte. România educată înseamnă schimbare. A mea, a ta, a ăluia care mă înjură în trafic. Hai să ștergem totul cu buretele și să umplem țara de oameni atât de mișto încât să-și facă selfie-uri străinii cu noi când or veni în vizită!
