Când ai devenit părinte înseamnă că ai făcut pasul cel mai important în procesul tău de dezvoltare și maturitate. Dacă ai greșit recunoaște-ți greșeala deschis, întotdeauna!
De acum înainte, vei fi atent la gesturile și comportamentul tău, la atitudinea și la obiceiurile proaste sau nesănătoase pe care le adopți, fiindcă copilul tău te ia drept exemplu iar responsabilitatea pentru asta îți va aparține în totalitate.
Cel puțin până la un punct, copiii sunt oglinda părinților
Este foarte important să nu lași orgoliul să-ți domine comportamentul. Copilul tău oricum te vede ca pe un zeu. Ești zeul lui, Dumnezeul lui! Tu însă trebuie să-i arăți că nimeni nu-i perfect, nici chiar tu. Dacă ai greșit recunoaște-ți greșeala deschis, întotdeauna. Ești doar un om ca toți ceilalți și ai dreptul să te înșeli asupra unor lucruri, ai dreptul să greșești și trebuie să-ți înveți lecția cu această ocazie.
Să nu-ți fie teamă că, recunoscându-ți greșeala, copilul te va iubi mai puțin
El te iubește necondiționat, te acceptă așa cum ești, iar pe viitor când va deveni adult va prețui exemplele tale. Condiția perfecțiunii e greu de atins și, cu cât te îndrepți mai mult spre ea, cu atât te va devora pe interior. Un adult veșnic nemulțumit nu va putea să fie fericit. Un adult care nu-și dă dreptul să greșească își va ucide stima de șine.
Dacă îți iubești copilul din tot sufletul trebuie să-i arăți asta pe înțelesul lui
Te poți înșela îmbrăcându-l mai gros decât trebuie atunci când plecați în parc. Odată ajunși acolo, îl vei dezbrăca pe cel mic treptat până când va ajunge în ținuta pe care și-o dorea. S-ar putea să te sancționeze spunându-ți: „Vezi mami, e foarte cald! Trebuia să nu mă îmbraci așa de gros!” Nu trebuie să-ți fie greu să-i răspunzi recunoscându-ți greșeala: „Da, e cald afară. Ai avut dreptate! Nu trebuia să te îmbrac așa!” Confirmarea acestui fapt prin atitudinea potrivită nu înseamnă că tu pici de pe piedestalul tău de părinte, ci faptul că recunoști că te-ai înșelat și că poți greși. Firește, acesta este un exemplu banal.
Mai sunt situații când te contrazici cu cel mic referitor la calitatea prietenilor lui
Pe el îl va durea să audă că nu-i accepți tovarășii de joacă și că pe deasupra îi mai și critici. E posibil ca după un timp tu, ca părinte, să realizezi că te-ai înșelat în aceasta privință și prietenii copilului tău au dovedit reale calități. E cazul să recunoști că ai greșit și să-ți ceri scuze pentru ceea ce ai spus referitor la acești copii.
Atitudinea ta îl va face pe cel mic să învețe că nu e bine să judeci oamenii după o prima impresie ci să le dai șansa de a-i cunoaște mai bine. Așa cum tu îi spui:”Greseala recunoscută e pe jumătate iertată!” așa trebuie să și acționezi în ceea ce-l privește, recunoscând că te-ai înșelat pentru ca el să te ierte. Trebuie să-i dai ocazia să simtă asta în prezent și să nu poarte cu el pe viitor ca adult această povară.
Greșeala face parte din procesul de învățare, de educare, însă dacă tu personal nu îi dovedești asta copilului tău, ce așteptări poți avea de la el?