„Poate să îi condamne cineva pe copii că nu mai au chef de învățat, când suntem singurii din Europa care nu au găsit soluții pentru ei… ”

Cristina Călin, redactor
vacanța forțată

De când a început pandemia, ca părinte, am trecut prin toate stările posibile, unele chiar imposibile. Cel mai des am simțit frustrare și neputință, iar toate aveau legătură cu autoritățile care par că renunță pas cu pas la ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai importantă strategie a lor: ”România Educată.”

După aproape doi ani de COVID-19 pare că România este singura țară din Europa care nu a reușit să găsească soluții pentru copiii ei. Societatea nu a înțeles că este de datoria fiecăruia dintre noi să ne purtăm responsabil pentru a le putea da șansa copiilor noștri să meargă la școală. Și am ajuns să se pună lacăt pe porțile școlilor și grădinițelor.

Noi vara nu dormim, peste tot ne-nghesuim

Să facem un exercițiu de memorie și să ne întoarcem doar cu câteva luni în urmă când ni se spunea că am învins pandemia. Mulți atât au așteptat și au luat cu asalt tot ce se putea de la plaje, la pajiști, de la petreceri în curțile prietenilor la festivaluri grandioase, de la nunți la înmormântări, de la șezători ad-hoc în fața blocului la proteste.

Ne-am redescoperit țara, dar nu neapărat din prea mare drag pentru ea, ci pentru că alte state mai precaute cereau teste negative de COVID și dovada vaccinării. La noi era bine, libertate totală.

Prea puțini au fost cei care au avut curajul să spună că vom plăti scump distracția. Avem o vorbă pe la noi pe-aici: ”după râs, vine plâns”. Și ce bine am mai transpus-o în fapte!

În septembrie ni se spunea că toate unitățile de învățământ sunt pregătite să primească fizic toți copiii. Numărul de cazuri de COVID creștea, dar pentru autorități nu era nicio problemă pentru că aveau de toate.

Odată ce au început școlile au început să se vadă și efectele ”pregătirilor”. În școli nu erau măști, nu erau dezinfectanți, nu erau teste, iar câteva săptămâni mai târziu ministrul s-a trezit că, de fapt, nu există nici tablete, laptopuri și nici conexiune bună la internet pentru copii.

Toamna se numără cazurile de COVID

Clasele și școlile din țară cădeau ca muștele în fața COVID, dar de la București, din biroul ministrului lucrurile nu erau chiar așa grave. Nici când au început să apară cifre cu 3 cifre legate de numărul de copii aflați la ATI nu s-a considerat că situația necesită altă abordare. Acesta a fost momentul în care a început agitația legată de testarea elevilor și a cadrelor didactice.

Au mai încercat și anul trecut să facă acest lucru, dar au rămas cu testele pe stoc pentru că părinții nu au fost de acord cu această procedură medicală. În octombrie 2021 au luat-o de la capăt, doar că acum nu aveau testele potrivite, ministrul spunea că trebuie să fie omologate, Agenția Națională a Medicamentului a spus că sunt pe piață o mulțime de teste care au toate avizele. Au jucat mingea asta în toate modurile posibile, de cele mai multe în off side, până când i-au trimis pe copii în vacanță forțată. Nu a fost nimeni care să îi taxeze pentru asta.

După ce decizia a fost luată, ministrul Cîmpeanu a căutat toate locurile posibile unde să meargă și să se explice. Ba că nici el la minister nu are conexiune la internet așa cum trebuie, ba că elevii de liceu nu au toți laptopuri și nu pot urmări cum trebuie cursurile, ba că nu există o bibliotecă digitală (deși știe că legea este dată din 2015), ba că 30% dintre elevi nu au acces la internet, ba că 1 din 5 profesori nu a urmat cursuri care să îi ajute să predea mai bine online. Practic, a expus tot ce trebuie să facă și nu a mișcat un deget pentru a duce la bun sfârșit. Nici el, nici predecesorii lui, nici autoritățile locale. Nimeni.

Poate să țină pandemia și 10 ani, noi tot nepregătiți vom fi

Au avut la dispoziție un an și jumătate în care să remedieze această situație. Mă îndoiesc că în alte state din Europa lucrurile sunt perfecte, dar fiecare s-a străduit ca educația să continue. Nu au închis școlile, în cel mai rău caz le-au trecut în online. Și nu cred că, oricât de bogat ar fi un stat, există în fiecare casă fără excepție, laptopuri sau tablele performante, internet de mare viteză prin fibră optică, iar în școli 100% din dascăli au făcut traininguri de predat online. Acolo a fost bună-voință.

În tot acest timp, copiii au fost în vacanță. Cei de grădiniță și din ciclul primar o săptămână, cei de gimnaziu și liceu două. Întrebarea care a început să îi macine pe toți cei implicați a fost ”când recuperează copiii materia?”.

Cum era de așteptat de la centru nu a venit nicio informație coerentă în primele zile. Îmbrăcată în haina consultărilor și a preocupării pentru copiii, a venit și soluția: tăiem din vacanța de iarnă pentru elevii mai mari și pentru toți scoatem ”săptămâna altfel„.

Indecizie pe toate palierele a fost și la modul de încheiere a mediilor, de susținere a tezelor. Ba le dăm, ba nu le dăm. Ba se dau înainte de vacanță, ba după vacanță. În fiecare zi, uneori de mai multe ori pe zi părinții și profesorii află informații contradictorii.

Poate să îi condamne cineva pe copii că nu mai au chef de învățat?

Mai grav este că le aud și copiii. Ce chef de școală să mai aibă ei când văd că guvernații nu dau doi bani pe ei? Cum să mai fie ei motivați să învețe când de la minister li se transmite aproape direct că ei nu contează? Când li se spune că știam că n-avem nimic pregătit ca să continuați școala, dar nu am făcut nimic?

Și pentru corectitudine trebuie să spunem că nu doar ministerul este vinovat, ci noi toți. Fiecare dintre noi avem în mâna cheia unei școli care s-a închis.

Mi-aduc aminte de o discuție avută în fața școlii cu două mame care nu voiau să poarte mască, deși ea era obligatorie de câteva săptămâni deja. Una și-a aprins o țigară doar ca să îmi demonstreze că nu face nimic ilegal, iar alta mi-a urlat că ”Îmi asum dacă mă îmbolnăvesc de COVID. Nu e treaba nimănui ce fac eu! Dacă alții nu respectă regulile, de ce să o fac eu?”

Pe acest principiu a mers și ministrul. Dacă câțiva copii nu au laptop sau conexiune bună la internet, atunci să îi ținem pe toți acasă. De ce să încercăm să îi ajutăm pe cei care sunt într-o situație grea când putem să îi punem la pământ pe toți?

Mâine, 8 noiembrie, vom fi anunțați în ce condiții începe școala. Aș paria că va începe fizic peste tot pentru că în mod uimitor cifrele raportate zilnic sunt din ce în ce mai mici și pentru că avem milioane de teste de salivă care trebuie făcute cuiva.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa