Este Ziua Mamei. Cred că e primul an în care stau să mă gândesc dacă am fost o mamă bună sau nu. Cineva spunea că toate mamele sunt bune pentru copiii lor. Cu părere de rău, nu-i dau dreptate. Și asta nu pentru că privesc din perspectiva mea, a copilului care am fost și a tipului de mamă pe care am avut-o. Care poate că nici n-o fi fost cea mai rea, devreme ce oricând se pot găsi exemple care să o depășească.
Am fost o mamă bună, oare? Nu știu să-mi răspund la această întrebare. Cred că niciuna nu știm. Dacă aș întreba-o pe fiica mea, mi-ar spune că da, însă nu aș fi convinsă că-mi spune adevărul. Pentru că nu cred să nu fi existat momente, situații, în care n-a fost mulțumită de mine, în care n-a fost de acord cu mine, în care să-și fi dorit altceva decât ce îmi doream, așteptam sau pretindeam eu de la ea.
Știu că am fost o mamă mai exigentă decât alte mame, dar tocmai pentru că te iubeam, fata mea! Știu și că încă sunt. Că valorile la care țin și de la care nu am făcut, nu fac și nu voi face niciodată rabat, de care nu mă dezic, sunt adevărul, corectitudinea, punctualitatea și respectarea promisiunilor. Știu cât din fiecare ți-ai însușit și îți mulțumesc pentru omul care ești. Mai știu și că am greșit împărtășind cu tine absolut totul, că dintotdeauna le-ai știut și pe cele bune din viața noastră, și pe cele rele, și pe cele grele. Le-am trăit împreună, și umerii tăi au dus și ei din poveri, deși erau atât de fragezi… Asta regret că am făcut. Că nu le-am știut numai eu și că nu le-am dus singură. Iartă-mă, fata mea! Dar trag nădejde să-ți fie de folos, la nevoie, să știi că fierul în foc se călește.
- CITEȘTE ȘI: „Am încercat să-mi cresc fiica invers față de cum m-a crescut mama. Dar de tonul ridicat nu am scăpat”
Acel „acasă”
Îmi pare cumplit de rău și regret că atunci când ai zburat din cuib, așa cum e în legea firii, am lăsat să vezi și ți-am spus că m-ai făcut să mă simt orfană. Nu știam că pot totuși trăi chiar dacă atunci când te strig prin casă nu mai ești să-mi răspunzi. Am crezut că dacă o vreme voi dormi în camera ta, în patul tău, o să mi se umple golul. Nu a fost chiar cum am nădăjduit că va fi… Și încă mi se pare ciudat și nefiresc atunci când, în drumul tău spre serviciu, îmi trimiți mesaj pe Whatsapp să ies la geam, să-mi faci cu mâna. „Acasă” nu mai este pentru tine aici. O jumătate din capul meu, din mintea mea, știe că așa este și că e normal să fie așa. Cu cealaltă jumătate nu mă înțeleg…
Borcănelul cu motive
Mai ții minte borcănașul pe care mi l-ai dat acum câțiva ani, de 8 Martie, cu motivele pe care ai spus că le ai ca să mă iubești? Știi cât este de prețios pentru mine? Știi de câte ori am citit bilețelele din el? De multe ori. Și citindu-le te văd pe tine la diverse vârste, pe noi în diverse momente, în diverse situații, ca într-un film. Pentru că în borcănelul ăla e viața noastră de mamă și fiică.
Pe bilețele ai scris așa: Mi-ai dat viață/ M-ai răsfățat atât cât a trebuit/ Ai plâns pentru mine/ M-ai încurajat/ Mă scarpini și gâdili în cap și pe mâini, cu unghiile/ M-ai învățat să vorbesc/ Faci cele mai bune ciorbe/ Mi-ai împlinit visuri/ Îți place și ție KFC-ul/ Ai scos colții ca să mă aperi/ M-ai trimis la școală/ M-ai pedepsit când meritam/ Mă ierți când greșesc/ Ești plină de caterincă și mă faci să râd/ Mi-ai deschis ochii când nu vedeam/ Ai pierdut zile și nopți pentru mine/ Mi-ai rupt pagini din caietele cu teme/ M-ai mângâiat, îmbrățișat și pupat/ Ești o mamă modernă/ Mi-ai făcut surprize minunate/ M-ai educat/ N-ai cedat când nu mai puteai/M-ai plimbat cu sania/ M-ai învățat să fiu creativă/ Mă asculți când vorbesc/ M-ai pus pe primul loc/ M-ai învățat cum să lupt/ Mi-ai oferit libertate/ M-ai motivat când am vrut să renunț/ M-ai ajutat să fiu femeia de azi/ M-ai ocrotit/ Mi-ai respectat alegerile.
Ești o mamă mai bună decât am încercat să fiu eu
Celelalte motive din borcănașul cu bilețele – stai liniștită! – rămân secretele noastre. Plus că unele sunt prea mult pentru mine și nu cred că sunt chiar așa cum mă vezi tu. Că nicio mamă nu poate să fie perfectă. Doar vezi și tu, acum…
Știi ceva? Nu știi, pentru că nu ți-am zis niciodată la ce m-am gândit cândva. M-am gândit că dacă cineva, într-o zi, ar veni să-mi spună că la nașterea ta s-a produs o încurcătura și că nu tu ești copilul meu dar lucrul acesta se poate repara, află că nu l-aș vrea pe celălalt.
Nu știu dacă am fost o mamă bună pentru tine, dar tu ești copilul cel mai bun pentru mine. Iar tu, pentru fiica ta, deja ești o mamă mai bună decât am încercat să fiu eu. Și îmi doresc să primești cândva de la ea un borcan uriaș, cu și mai multe motive pentru care te iubește.
La mulți ani, fata mea devenită mamă!
