Copilul nu e un animăluț sau o jucărie pe care toată lumea să o atingă sau să o smotocească. Iată câteva trucuri care la mine au funcționat atunci când am decis ca nimeni să nu-mi mai atingă copilul.
Mi s-a întâmplat de atâtea ori ca, mergând pe stradă, oameni să se oprească și să-mi atingă copiii. Ba să-i mângâie pe creștet, ba să-i tragă de obrăjori, ba chiar să glumească luându-le din mână jucăria preferată. Aproape de fiecare dată copiii rămâneau șocați și mă căutat din priviri sau se lipeau de mine, îngroziți de apropierea nepotrivită a adultului respectiv. Uneori, se ofereau să-i ia în brațe sau să-i țină de mână la coborârea din tramvai sau la traversarea străzii, fără să realizeze că, de fapt, îi agresau pe cei mici, ei având rețineri în a accepta atingerea unui necunoscut.
Ce are o mamă de făcut în astfel de situații? În primul rând, nu trebuie să se simtă vinovată pentru că își protejează copilul de atingerea unui străin. Mai ales un bebeluș, care are un sistem imunitar destul de scăzut, iar prea multe mâini străine pe fața lui pot fi purtătoare de microbi. Iată, câteva strategii pe care eu le consider utile.
Copilul nu trebuie atins! Dă vina pe altcineva
„Îmi pare rău, dar medicul pediatru este destul de sever și ne-a spus că la această vârstă doar membrii familiei au voi să atingă bebelușul. Are un sistem imunitar nedezvoltat și se poate îmbolnăvi dacă vine în contact cu prea multe persoane”. Este cea mai bună replică atunci când ești mamă de bebeluș, din punctul meu de vedere, vârsta cea mai expusă atingerilor străinilor. Autoritatea medicală ar trebui să îi oprească pe necunoscuți în a mai pune mâna pe copil.
Arată-te îngrijorată de sănătatea lor sau chiar de timpanele lor
„Scuze, dar copilul a fost foarte răcit și nu aș vrea să vă îmbolnăviți dacă îl atingeți. Îl duc la medic în după amiaza aceasta”. Este o replică genială care a îndepărtat cu 10 pași o doamnă de vârsta a treia.
Sau „nu l-aș atinge dacă aș fi în locul dumneavoastră. Plânge isteric atunci când cineva, în afară de mine, se apropie foarte mult de el”. O astfel de minciună nevinovată nu va face rău nimănui, ci îl va proteja pe cel mic de o atingere nedorită.
Mergi mai departe cu copilul
Dacă nu vrei să oferi explicații sau nu vrei să-i oferi cuiva șansa de a te contrazice spunând „A, nu-i nimic, sunt sigur că nu mă voi îmbolnăvi de la un bebeluș dacă îl țin în brațe o secundă”, pur și simplu mergi mai departe. O scuză simplă „Îmi pare rău dar ne grăbim foarte tare căci am întârziat deja” îl va proteja pe cel mic prin simplu fapt că va deveni o țintă în mișcare.
Dacă ai impresia că atingerile străinilor reprezintă o problemă constantă, atunci trebuie să fii proactivă. Unele mame lipesc pe cărucior un semn simpatic cu mențiunea „Nu atingeți bebelușul!”. Eu m-am mai folosit și de expresia: „Vă rog, nu! Nu-i place să fie atins de cineva necunoscut!”
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
