În urmă cu trei ani, când fiica mea a intrat la liceul aflat pe locul 34 în lista de opțiuni, am fost amândouă dezamăgite. Avea media 9 și a fost la doar câteva sutimi distanță de ultima medie a unui colegiu național aflat în primele 20 din București pe care și-l dorea. Ne-am mințit pe noi însene că nu contează așa de mult liceul, că cine vrea să învețe o va face oriunde. Ne-au spus și alții din jur asta și, pentru că ne era mai la îndemână, am ales să îi credem. Dar după doi ani ne-am dat seama că lucrurile nu stau așa.
Liceul la care a intrat este poziționat în categoria celor medii, în partea superioară a eșalonului. Cândva, era chiar o mândrie să înveți acolo, iar în 2022 ultima medie de admitere a fost cu câteva sutimi sub 9. Am pus pe o foaie argumentele ”pro” și am ajuns la concluzia că nu este atât de rău. Până la urmă, drumul până la școală îl făcea în 15 minute, intrase la profilul dorit, avea în clasă și o fostă colegă de din gimnaziu. La început am mers principiul ”fă rai din tot ce ai”.
Primele luni de școală am considerat că au fost de acomodare, motiv pentru care nu ne-am stresat prea tare că unii profesori pur și simplu nu veneau la ore, iar cei care veneau nu prea făceau nimic. Chiar mă bucuram în sinea mea că am dat peste niște oameni empatici care vor să facă trecerea de la gimnaziu la liceu foarte lină. După alte câteva luni, mi-am dat seama cât de ridicolă am fost. Era vorba doar de indolență și lipsă de profesionalism.
Profesorii nu făceau nimic, iar elevii se bucurau
Nu a trecut mult și mi-am dat seama că și colegilor ei de clasă le este bine așa. În clasa a X-a, când am realizat că la istorie, materia principală a profilului lor, nu li se predă nimic și nici nu se va schimba situația, am vrut să fac o petiție pentru a ni se aduce alt cadru didactic. O parte dintre părinți au fost de acord, dar când copiii au aflat de inițiativă, au început cu răutăți la adresa colegilor care susțineau demersul.
Cei 5-6 elevi care voiau altă profesoară au fost certați în clasă, dar și pe grupurile de WhatsApp. Apoi li s-a spus să se ducă ”la Sava și la Lazăr dacă vor să ajungă olimpici”, li s-a pus în vedere să termine cu ideile astea pentru că ”oricum o să facem meditații și nu vrem să vină cineva care să ne pună acum să învățăm”. Am renunțat la a mai cere schimbarea profesoarei de istorie. Problemele mi s-au părut mult mai profunde.
- CITEȘTE ȘI: „Copilul meu a început liceul, iar poveștile despre droguri și alcool mă sperie. Cum gestionez provocările”
Orele erau opționale pentru profesori
În cei doi ani în acest liceu, doar doi profesori au venit la toate orele, iar atunci când au lipsit au făcut-o justificat. Pe restul nu îi interesa. Veneau fie la sfârșitul orei, fie nici nu se mai sinchiseau să apară. Ba chiar s-a întâmplat ca pe una dintre profesoare să o găsească directorul în cancelarie și să o aducă la oră. În clasă erau 40°C, în cancelarie era aer condiționat.
Nu era bine că nu veneau profesorii la ore, dar și când veneau câte unii…mai bine nu o făceau. Profesorul de matematică le spunea niște enormități de rămâneau și copiii cu gura căscată. Le-a recomandat să nu mai citească pentru că oricum nu pot influența o gagică cu citate din ”Enigma Otiliei”. Altă dată a vrut pesemne să fie filozofic și le-a spus că ”e nasol să fii adult, că faci copii și ei mor”. În timpul altei lecții s-a lăudat că s-a răsturnat cu mașina pe un câmp. Matematică nu prea făceau, dar toată clasa avea 10 pe linie, fără să fi fost vreodată întrebați măcar cât fac 1+1.
Dotări înecate în fum de țigară
Și asta nu e tot! Dotările școlii erau aproape inexistente. Băi ca acum 20 de ani, bănci și scaune vechi. Nici nu se punea problema de table inteligente sau alte echipamente normale pentru zilele în care trăim. În toalete se fuma în mod constant, iar răspunsul școlii era că ”facem tot ce putem”. Unde mai pui că atunci când fiică-mea s-a dus la cabinetul medical a fost vindecată cu aghiazmă.
După câteva discuții cu doamna dirigintă, din care am înțeles că ”asta e situația, nu avem ce face”, a încolțit în capul nostru ideea unui transfer la un liceu unde se respectă ideea de educație. Mi-au spus o mulțime de prieteni și cunoscuți să nu îmi bat capul că peste tot e la fel. „Nicăieri nu se face carte”. Dar copilul meu îmi spunea zilnic că nu mai suportă nici batjocura profesorilor, nici atitudinea colegilor care își făceau planuri să își deschidă saloane pentru gene și manichiură, iar răutățile gratuite erau prezente zilnic. Ba chiar într-o seară mi-a spus că ”îi înțelege pe cei care sar de la etaj din cauza bullyingului” și că dacă n-ar fi avut acasă o familie care să o înțeleagă cine știe ce făcea.
Procesul de transfer
Am început să facem o listă cu liceele considerate bune din zona noastră sau la care se ajunge ușor fie cu metroul, fie cu atobuzul sau tramvaiul. Nu am avut decât patru pe listă. La unul erau clasele supra-aglomerate deja, unul nu avea profilul ei, la unul am fost să întreb despre procedura de transfer și am fost ușuită imediat. A mai rămas unul singur, cel la care speram cel mai mult să intre și în clasa a IX-a. I-au lipsit atunci două sutimi.
A trebuit să respecte câteva criterii. Unul dintre ele a fost să fi avut media pe ultimul an de studiu mai mare decât ultima medie din clasa în care voia să ajungă. Cum a terminat clasa a X-a cu o medie peste 9,5 acest lucru nu a fost o problemă. Apoi am completat o cerere (fiecare liceu are modelul lui), am luat de la fostul liceu foaia matricolă, copii după actele de identitate și am întocmit dosarul. Am verificat care este perioada de depunere și am mers la liceul dorit. Nu există un interval de timp stabilit la nivel național. Fiecare liceu face cum vrea, singura regulă este legată de media din ultimul an de studiu. În rest, au libertate deplină.
Am dus actele, a dat examen pentru că, deși dorea să meargă la același profil, erau foarte multe cereri de transfer. A învățat toată vara la istorie, singură. A făcut o mulțime de teste până la finalul lui august, când a dat testarea. Nu au existat modele pe site-ul liceului. Pur și simplu a căutat pe internet și a rezolvat tot ce a găsit. A luat nota 9,80. Am considerat că s-a îndreptat o eroare a sorții și a ajuns acolo unde trebuia să fie de la început.
- CITEȘTE ȘI: Adaptarea la liceu: se închide ușa copilăriei, vine un capitol fascinant și plin de pericole!
Noul liceu
Și, da, am aflat în această lună de școală că liceul la care ești contează foarte mult. Din prima zi, colegii au primit-o cu brațele deschise. Ba chiar, una dintre fete i-a spus că vrea să o ajute să se integreze pentru că și a fost în aceeași situație și știe cât de greu este. În doar o lună s-a împrietenit atât de bine cu unii dintre colegi că ies în fiecare weekend să mănânce în oraș, merg la sală sau unii acasă la alții să facă proiecte. Profesorii, care aici chiar vin la ore și își fac treaba, o întreabă des cum s-a adaptat, dacă îi este bine.
După o lună de mers la noul liceu fiica mea a înflorit. Mi-a spus că se simte respectată, că profesorii își fac treaba fără să ia lucrurile personal. Nimeni nu țipă la ei, nu îi ia peste picior, nu îi jignește. Colegii își văd de treaba lor și sunt interesați de școală. Nu este totul perfect, dar este îmbinare reușită între distracție și școală, exact cum ar trebui să fie în liceu.
Fiica mea nu a fost singurul elev din fosta ei clasă care a plecat. Alți cinci copii și-au încercat șansele la alte licee din București și au reușit. Au mai dat și alții examene pentru transfer, dar nu au fost acceptați.
Transferul și lecția lui
La începutul acestui an școlar a fost o întreagă dezbatere legată de cât de moral este să se transfere elevii de la un liceu la altul, din moment ce au dat un examen și pe baza acelei note au fost repartizați unde meritau. Fiica mea a avut media 9 la Evaluarea Națională, iar la clasa la care este acum la noul liceu ultima medie a fost 9,05. Cele 5 sutimi o făceau mai nepregătită decât colegii ei?
Mi-ar plăcea să nu mai existe astfel de situații, să nu mai completeze părinții fișele de opțiuni la liceu cu teamă. Să nu se mai gândească câți bani vor trebui să dea la meditații pentru BAC și admitere la facultate, în ciuda faptului că au intrat la un liceu considerat bun sau foarte bun. Ar trebui ca profesorii să își facă meseria la fel de bine și la colegiu din centrul Capitalei și la un liceu bun de cartier și la o școală de meserii dintr-o comună. Până atunci, nu ne rămâne, din păcate, decât să găsim soluții, iar transferul este una dintre ele. Faptul că unele clase se golesc, iar altele se suprapopulează ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru inspectorate și să ducă la anchete care să genereze schimbări.
