Mirel nu e doar în Turnu Măgurele. Mirel e peste tot. Era și acum 30 de ani în București și peste tot prin țară. Probabil că era și acum 50, dar societății i se părea că e normal. Tocmai de aceea, astăzi, când se vorbește despre abuzurile asupra femeilor ca un strigăt de ajutor, apare întrebarea naivă a unora: ”Da’ ce le-a apucat?”. Și pentru că de data aceasta mesajul e îmbrăcat în limbaj colorat și vorbe dure, indignarea e și mai mare. Dar e ca atunci când înduri, și înduri, și înduri, iar la un moment dat, într-un moment de curaj, nu mai suporți. Și urli. Iar când urli, nu-ți alegi nici cele mai delicate cuvinte și nici nu te mai ascunzi după pudibonderii. Nu mai contează cum o spui, important este să o faci!
NOTA EDITORULUI: Această confesiune a fost scrisă după scandalul stârnit în spațiul public de piesa Erikăi Isac, un manifest împotriva abuzurilor la adresa femeilor. Între timp, noi scandaluri, având în centru profesori de liceu și universitari acuzați de abuzuri sexuale asupra elevilor/ studentelor readuc în actualitate nevoia de a trage în permanență semnale de alarmă împotriva celor ca Mirel, Bulai, Pieleanu…
„Macarena” Erikăi Isac, piesa îndelung dezbătută recent în social media, a trezit în mine amintiri pe care le credeam închise într-un sertar cu cifru uitat. Mi-am amintit inițial întâmplări din adolescență, apoi am avut flash-uri cu evenimente recente. Pentru că bărbații de genul Mirel sunt dispuși mereu să-și arate, nestingheriți, potențialul.
- CITEȘTE ȘI: Care sunt semnele abuzului sexual asupra unui copil și cum îl putem feri de astfel de situații
Mirel merge cu autobuzul
Aveam 16 sau 17 ani, nu mai știu exact. Ce îmi amintesc cu precizie era că tocmai ce coboram din autobuz la stația Piața Rosetti, la ora 7.20 dimineața, pentru a merge la liceu. Deși au trecut vreo 25 de ani de atunci, îi pot face și acum portretul robot. Acel Mirel era între două vârste. Mic de înălțime, cu ceva probleme cu greutate, cu o cămașă în carouri și pantaloni de stofă prinși cu o curea, peste care venea burta. A început să meargă pe lângă mine și să mă întrebe dacă nu știu o toaletă publică în zonă. Avea un ton de om care avea nevoie de ajutor, așa că i-am răspuns să meargă la Universitate, în pasaj.
Dar el a continuat să meargă pe lângă mine. Când am luat curba spre Hristo Botev, a venit și el. A început să turuie, deși eu nu îi vorbeam nimic și chiar grăbisem pasul, pentru că mi-am dat seama că ceva nu este în ordine. Îmi spune că vine de la iubita lui, că nu apucase să facă nimic cu ea, pentru că apăruse soțul în peisaj. Avea nevoie să îl las să intre în liceu, pentru că trebuia neapărat să ajungă la baie. „Pentru o l@#ă”. La care eram invitată să asist. Noroc că liceul meu avea turnicheți și nu putea intra niciun străin în incintă. Așa am scăpat de el.
- CITEȘTE ȘI: Confesiunea unei fiice cu tată violent. „Fără să vrea, mama ne-a arătat cum e să fii preșul unui bărbat”
Mirel e editor de cărți
Ani mai târziu, am vrut să public o carte de poezii, iar editorul, scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor din România, mă tot chema la el acasă să discutăm despre manuscris. Avea vârsta bunicului meu, locuia cu soția și nici eu, nici părinții mei, nu aveam vreo temere. Ce ar putea face rău un bătrânel, mic și sfrijit? Membru al Uniunii Scriitorilor.
Ei bine, când doamna pleca din sufrageria cu aer stătut, ticsită de cărți, el tot încerca apropieri nefirești, atingeri care se voiau întâmplătoare. La a doua și ultima vizită, a încercat să mă sărute. Nu pot să îmi amintesc scena fără să mă apuce fizic greața. Am plecat val-vârtej.
După câțiva ani, tot povestind cu o amică, am aflat că și ea avusese aceeași experiență cu același Mirel- editor de carte. Totul se petrecuse după același scenariu. Oare câte fete s-or fi temut să plece și au rămas pe loc pentru nu-l supăra pe marele autor?
Mirel e bucătarul civilizat
Angajată de-acum, aveam o colaborare cu un local la care trebuia să merg săptămânal să iau rețete pentru un proiect. Bucătarul de-acolo, un tânăr cu doar câțiva ani mai mare decât mine, după vreo 2-3 întrevederi în care s-a purtat absolut civilizat, m-a întrebat din senin dacă nu vreau să avem o relație. I-am spus să mă scutească, eram oricum pe punctul de a mă căsători. Mi-a răspuns nonșalant că nu are legătură una cu alta, că oricum are și el o iubită.
Colaborarea noastră a încetat în acel moment, deși m-a mai sunat de câteva ori. I-am răspuns doar prima dată, când m-a întrebat ce s-a întâmplat de a fost desemnată altă persoană să lucreze cu el. Apoi i-am ignorat apelurile până când nu a mai sunat deloc.
Mireii de peste tot
Aș putea continua la nesfârșit poveștile trăite. Pipăieli în autobuze pline, invitații sexuale pe șleau în mijlocul străzii, priviri și aluzii libidinoase de la colegi, șefi, vecini. La un moment dat, acum vreo 15-20 de ani, în boscheți în zona Eroilor, își făcea veacul un tip care se masturba. Ieșea din când în când, în plină acțiune, ținându-se după vreo fată. Îl vedeam frecvent în drum spre facultate, dar niciodată nu am văzut pe cineva să ia atitudine.
La un moment dat, am învățat să înfig coate în burtă în autobuz când se mai lipea un libidinos de mine. Să nu mai aud când mi se făceau propuneri. Să întorc capul în altă parte. Nu am reclamat niciodată nimic. Nu aveam cui. Cine să mă ia în serios cu așa probleme? Cel mai probabil, ar fi fost vina mea, că eram tânără, frumoasă, poate mai și zâmbeam. Sau poate pur și simplu era vina de a mă fi născut femeie.
Mirel nu îmbătrânește
Acum am o fiică. Urmează să împlinească 16 ani și știu că, deși timpul a trecut, nu s-a schimbat mare lucru. Eram amândouă pe stradă acum ceva timp, iar niște muncitori s-au apucat să strige în gura mare niște scenarii demne de filme pentru adulți. Am învățat-o pe fiică-mea ca, în cazul în care oricine pune mâna pe ea într-un mod nefiresc (și i-am detaliat tot ce poate însemna asta), să bată, să muște, să țipe, să urle și să lovească acolo unde doare mai tare. Tot ceea ce m-au învățat ai mei că nu trebuie să facă o domnișoară i-am spus că este permis în situație de pericol. Dacă cineva încalcă limitele pe care ea le impune. Nu are altă soluție. De vreun an, i-am cumpărat și un spray cu piper. Vreau doar să îl aibă în geantă sper că nu va avea niciodată nevoie de el.
Probabil că și ea, la rândul ei, își va învăța fiica aceleași lucruri, pentru că Mirel pare veșnic și puțin probabil să-i vină cineva de hac în anii următori. Mirel e peste tot. Mirel e cioban, dar poate fi și avocat. Mirel e un străin de pe stradă, dar poate fi și vecinul de vis-à-vis. Mirel e vânzătorul de la magazinul din colț, dar poate fi și profesorul de la catedră. Pentru unele femei, Mirel este chiar un partener de viață. Și, de cele mai multe ori, nu e nimeni acolo să le creadă, să le înțeleagă, să le apere. Și vorba Erikăi Isac, „Dacă nu erau bărbații cine ne proteja? Să ne protejeze de cine? Exact!”
Dacă această confesiune te-a intrigat, îți recomandăm să citești și alte mărturii pentru a înțelege abuzurile prin care pot trece femeile:
- Povestea Elenei și ordinul de protecție care a salvat-o de soțul abuzator
- Mirela, mama abuzată cu șase copii, pentru care centrul maternal a fost salvarea
- Abuzul emoţional este o formă de violență domestică. Formele subtile sub care se manifestă
- Drama copilului bătut și a celui care își vede mama lovită de tată. Ce va fi el la maturitate? Abuzator sau abuzat?
- 137 de femei sunt ucise zilnic de soți sau de propriile familii. 5 povești și situația critică din România
- Drama a două fete a căror mamă a fost omorâtă în bătaie de soț. ”Sper ca povestea noastră să deschidă ochii femeilor care stau cu bărbați agresivi”