Știți cum era cutuma aia din Evul Mediu potrivit căreia, în familiile regale sau nobiliare, încă de la naștere se stabilea cu cine se va căsători copilul? Cam așa și la noi, doar că nu despre căsătorie a fost vorba. Fiică-mea abia avea câteva luni de sarcină când noi deja făceam planuri pentru Victoria. Și printre atât de multele (de care de altfel am și uitat între timp), unul a rămas în picioare, neclintit și – iată! – îndeplinit. Acela că la vârsta de 3 ani o vom da la înot, pentru a se dezvolta armonios, în primul rând.
Și a venit vârsta la care să-l punem în aplicare. Mai ales că ne uitam la obrajii, burtica și piciorușele Victoriei care nici gând să se… alungească, la apetitul ei care nu dădea semne să se ostoiască, și-am zis că trebuie să acționăm. Așa că am înscris-o la Clubul Sportiv „Steaua” la o azvârlitură de băț de casă.
Victoria era în perioada în care era convinsă că este balerină. A fost suficient să îi arătăm o dată pe Youtube fragmente din Lacul lebedelor, că au urmat săptămâni la rând în care efectiv ne-a disperat cu fixația pentru acest balet. Ce Maia Plisețkaia, ce Elena Dacian, ce Alina Cojocaru… Butonul „Play” avea dublă funcție: pornea televizorul, se pornea și Victoria în demonstrații… Ajunsesem să detestăm Lacul lebedelor, pentru că ni se înșurubase în cap hipnotica linie melodică a temei principale, cu sunete de viori și oboi.
Pregătiri, echipament, antrenament. În cadă…
Dar decizia cu înotul a fost luată, așa că a început mare mobilizare în neam și începerea campaniei de pregătire a fetei pentru înot. Dă-i și explică-i, adu-i argumente, exemplifică, arată-i filmări cu David Popovici, atât cursele în sine cât și festivitățile de premiere. Pasul doi: implic-o în alegerea echipamentului. Am mers la magazin specializat în articole sport, am lăsat-o să-și aleagă costume (roz, desigur!), cască, ochelari, papuci, halat, prosop, foen, geantă.
Pasul trei: proba costumului. Și nu atât a costumului cât munca de convingere să accepte casca și mai ales ochelarii. Care nu-s chiar cei mai confortabili. Am pus apă în cadă și am lăsat copilul echipat să mimeze că înoată, chit că a făcut băltoacă în baie.
Ca peștele în apă
Bun, a venit și ziua primei ore de înot. Pentru început, câteva ședințe obligatoriu „unu la unu”, cu antrenor personal, ca să-și construiască relația cu apa, cu bazinul. 150 de lei ora. Și când mă gândesc că pe vremea mea veneau antrenorii de la cluburi pe la școli ca să selecteze copii pentru diferite discipline sportive, nu costa absolut niciun leu, chiar și echipamentul era gratuit, numai să vrea părinții să-i lase și, bineînțeles, să-i placă și copilului…
Biruință de la prima ședință. O dată pentru că, având piscină acasă și ca zodie fiind Pește, apa nu i-a ridicat Victoriei nicio problemă. Era ca în mediul ei natural. Nici n-a avut nevoie de aripioare, s-a descurcat foarte bine și numai cu tubul acela de spumă de polietilenă. Apoi, succesul i s-a datorat și Sarei, instructoarea, o fată tânără și drăguță foc, care a știut cum să o abordeze și să gestioneze prima lor întâlnire. După această primă ședință ne-a spus că din punctul ei de vedere fata poate trece deja la antrenamentele de grup, însă părinții au ales să mai rămână la cele individuale. Încă trei, ca să se facă luna.
Păi, și medalia?!
Și dacă mersul la bazin și antrenamentul s-au desfășurat în condiții bune, fără nazuri, fără lacrimi, să te ții la sfârșit, în drum spre vestiar. Cu șiroaie de lacrimi pe obraz, Victoria s-a tânguit de-a știut-o toată lumea: „Mie deeee ceeee nu îmi dă medalieeeeee?!” Ei, poftim! Cine te-a pus, maică, să-i arăți și cum a urcat Popovici pe podium? Acum te duci la Jumbo și cumperi o traistă de medalii.
După antrenament, când Sara ne-a împărtășit împresiile despre prestația Victoriei, ne-a avertizat și că cel mai probabil după antrenament îi va fi foame și va mânca mai mult decât de obicei. Aoleu! Am sărit ca arse! Păi noi tocmai de asta am dus-o la înot, să se mai lungească, fiind de felul ei rotunjoară și având un apetit de zile mari. Acum, că știm, suntem pregătite cu un sandviș, două, pe care le devorează până apucăm să ieșim din incinta clubului. Și dacă te uiți în mașinile din parcare, asta fac cam toți copiii la ieșirea de la bazin.
Cât pe-aci să renunțe
Când s-a terminat abonamentul cu cele patru ședințe individuale, Victoria a trecut la grupă, spre bucuria buzunarului părintesc. Cinci sute de lei pe lună, două antrenamente pe săptămână, a câte o oră. Altceva! Singura nemulțumită a fost Victoria, o autentică drama queen, pentru care „despărțirea” de Sara și antrenamentele de grup cu „domnul” (că nici nu vrea să-i rostească numele) s-a lăsat cu bocete, jelanie și amenințări că nu mai vrea să meargă la înot. Ne uitam la ea de afară, din spatele clădirii în care este bazinul, printr-o fantă în geam, de pe care un părinte din ăsta disperat ca noi a jupuit autocolantul, cum în timp ce „domnul” lucra în apă cu un copil iar ceilalți stăteau pe marginea bazinului cu piciorușele în apă, a noastră își rodea unghiile de ciudă și nervi. Nu mai era nimeni să-i acorde atenție totală.
”Mami te-a cumpărat numai pentru mine!”
La următorul antrenament a pus-o pe maică-sa să cumpere o ciocolată pentru Sara, crezând în mintea ei că așa o înduplecă, de parcă biata fata ar fi alungat-o din viața ei. Când a apărut Sara în bazin, cu noii ei elevi, supărare mare pe a noastră. Brațe încrucișate, botic, capul întors în direcția opusă. S-a înmuiat însă ca terciul când fata s-a apropiat de ea, i-a oferit ciocolata și, cu vocea sugrumată, stăpânindu-se să nu plângă, i-a zis: „Tu nu mă mai iubești… Mami te-a cumpărat numai pentru mine!” Biata maică-sa a intrat în pământ de rușine, dar cu siguranță că Sara a înțeles ce a vrut să zică Victoria de fapt, și este conștientă că la trei ani și jumătate un copil nu stăpânește „arta conversației”.
- CITEȘTE ȘI: De ce să-ţi înscrii copilul la activități extrașcolare. Tabel cu sporturile potrivite, pe vârste
S-a strigat un ultimatum: ori cu Sara, ori la gimnastică
Încă mai merge și azi la antrenamentele de grup, cu „domnul”, dar după fiecare ne spune același lucru: că nu mai vrea la înot, că vrea ori cu Sara, ori la gimnastică. Și pentru că și-o fi dat seama că degeaba zice, pentru că nu i se satisface niciuna dintre cereri, la ultimul antrenament, în drum spre bazin, a schimbat strategia și i-a zis maică-si:
-„Mami, avem o poblemă!”
-„Ce problemă avem, Victoria?”
-”Avem o poblemă că mă doare picioarele!”
„Mă dor, Victoria!”
„Te doare pe tine?! Că înot eu?”
Of, Doamne, cu copilul ăsta de-acum avem toți probleme!
