Mame prima dată? „Am patru copii cu vârste cuprinse între 2 și 8 ani. Sunt o mamă ocupată. Dar, cinstit vorbind, curba mea abruptă de învățare nu a fost la al patrulea copil, ci la primul”, își începe povestea Jessica, mama a patru copii care locuiește în SUA, pe blogul ei wonderoak.com. Tânăra explică mai jos de ce experiența primei nașteri a fost atât de traumatizantă și ce a făcut-o să fie atât de grea.
Dacă ești mamă pentru un copil sau doi, și te întrebi dacă este o idee bună să faci haosul și mai mare, poți lua în considerare acest motiv – în timp, devine mai ușor!
Mame prima dată. Sfârcuri în flăcări și o soacră veterană în creșterea copiilor
„Mă gândisem că voi avea parte de o infuzie magică de înțelepciune maternă atunci când l-am adus pe lume pe Malachi, primul meu copil. În schimb, a deveni părinte a fost cam ca într-un episod din „Supraviețuitorul”. Un episod în care sfârcurile sânilor mei erau în flăcări, iar colegul meu de echipă nu vorbea engleza. S-a implicat cu adevărat doar atunci când copilul meu și-a pierdut mințile și soacra mea – o veterană a creșterii copiilor – m-a întrebat: „De ce plânge copilul?”
„Nu știu doamnă, și de altfel, dacă nici tu nu știi, atunci…chiar am probleme”, am răspuns.
Poate că nu ajungi să fii niciodată „expert”, dar încrederea se clădește pe experiență și pe un întreg arsenal de trucuri meșteșugite, plus că ajungi să fii cumva în regulă cu faptul că nimeni nu știe, cu adevărat, totul.
Ai mult mai mult timp pentru obsesii
La primul copil, ai mult mai mult timp pentru obsesii vizavi de faptul că micuțul va reuși sau nu în viață pentru că folosești suzeta și pentru că timpul petrecut „față în față” cu el astăzi a fost de bună calitate.
La al doilea, la al treilea (sau la următorii) copil nu mai ai o atenție constantă, pentru că acest lucru nu mai este posibil. Pentru mine, să am mai mulți copii m-a ajutat să fac pace cu limitările pe care le am.
Multe mame simt că nu mai știu cine sunt
Se spune că, în perioadele de tranziție, este normal să te simți furios, depresiv, confuz….și să simți multe alte emoții. Este parte a procesului. Fiecare copil este o tranziție, dar eu cred că intrarea pentru prima dată în maternitate este monumentală. După aceea, așa cum se spune: „o dată devenită mamă, rămâi mamă”.
Ești sigură că fiecare mic lucru va fi etern
Ti-e greu să-ți imaginezi „mai târziul” cu acest copil. Atunci când îi dai să sugă de 47 de ori într-o noapte, te gândești: „Asta este. Asta va fi viața mea de acum încolo.” Atunci când te trezești băltind în propriul lapte, îți spui: acesta este drumul pe care l-am ales. Am ajuns. Acum, voi fi fata murată în lapte”.
Odată ce ai trecut prin etapele de creștere a copilului o dată sau de două ori, ai un etalon clar pentru cât de repede merg lucrurile.
Devine, per total, mai ușor de rostogolit înainte cu fiecare șut.
Am o prietenă care spune cu fiecare îngrijorare stârnită de copil, de la dependența de suzetă și până la explozia scutecelor și mușcarea sfârcurilor: „Cel mai probabil nu vor face asta și la grădiniță!” Sunt pur și simplu atât de multe surprize.
Alăptarea sună mult mai puțin dificil atunci când nu ai un copil de hrănit. Și atunci când ai, există un mod în care cei mici par să-și dea seama că tocmai ai adormit – și exact atunci își găsesc cel mai bun moment să se trezească. Nu are importanță câte povești ai auzit înainte de a avea bebelușul, experiența este adevărata educație.
Mame prima dată. Nu ai filtre pentru trierea sfaturilor
Dătătorii de sfaturi răsar ca din pământ. Îi găsești peste tot: la băcănie, la biserică și mai ales în familie. Obișnuiai să crezi că există anumite limite sociale în jurul a ceea ce este ”în regulă” ca oamenii să-ți spună. Dar atunci când lângă tine, un domn grizonat, în pantaloni cu bretele, te întreabă cât ai câștigat în greutate în timpul sarcinii, îți dai seama că nașterea copilului te-a propulsat într-o lume nouă și ciudată.
În momentul în care am devenit proaspăt părinte, oamenii mă informau constant despre faptul că bebelușului meu îi este foame. Începeam să mă îndoiesc de mine însămi, chiar dacă știam că tocmai am încheiat masa. La al doilea copil, la al treilea și la al patrulea, oamenii nu-și mai dădeau cu părerea atât de des, nu mai considerau că am nevoie de ”expertiza” lor, dar câștigasem totodată încredere în mine pentru a asimila lucrurile bune și a îndepărta restul.
Mame prima dată. La primul, totul constituie Apocalipsa Copilului
Prima răceală. Prima infecție la urechi. Prima oară când urlă la tine. La fel de bine ar fi putut fi și Armaghedonul și nimeni nu m-ar fi putut convinge de altceva. Și nici acum. Când copilul meu cel mare m-a mințit pentru prima dată, am plâns. Serios. Am spus tuturor prietenilor mei cât eram de îngrijorată. M-au încurajat spunându-mi, că, poate, „exagerez”. La care eu am replicat: ”Hmm, el are 3 ani. Cu siguranță, i-am ruinat viața!”
Prin comparație, când al treilea copil mi-a imitat prima înjurătură, fără să mă gândesc, i-am repetat-o ca să văd dacă o spune iar. Cu timpul, îți dai seama că fiecare copil are faze și nu este pentru că tu nu te pricepi, ci pentru că ei sunt copii. Atunci când îi ai în preajmă prima oară iei totul foarte în serios (și în special pe tine).
Așa că, da, sunt mamă a patru copii și, tehnic vorbind, „am mâinile ocupate”, dar nimic nu se compară cu prima mea tranziție către maternitate. Dacă a fost o călătorie dură și pentru voi, de asemenea, ține-ți-vă firea, sunt șanse ca totul să devină mai ușor. După cum bine spunea cumnata mea: „Haosul iscat de bebeluși și de copii, în general, durează doar o perioadă, oricum, dar când te gândești cum va arăta masa ta de Ziua Recunoștinței peste 20 de ani, vei vedea că merită.”
Jessica Cushman Johnston locuiește în inima Montanei, împreună cu soțul și cei patru copii. Este o mamă casnică și în momentele libere lucrează ca copywriter și blogger. Este pasionată de subiecte legate de familie, comunitate, aventură și poate fi găsită pe blogul său wonderoak.com.
