Mame contra mame este un război al replicilor acide de când lumea și pământul. Sunt multe zile în care o mamă are senzația că orice ar face, tot greșește, tot e alta mai bună decât ea. Pe cine ajută concret acestă dispută? Pe nimeni, este un consum inutil de energie. Este minunat să avem opinii diferite, dar hai să facem din asta ceva constructiv!
Modul în care ai adus copilul pe lume, dacă și cât l-ai alăptat, calci sau nu hainele copilului, dormi noaptea sau te uiți la stele, te întorci la muncă sau ești casnică până merge copilul la școală, mergi la coafor sau te tunzi băiețește- sunt decizii personale care n-ar trebui judecate de cei din jur.
Dar ce te faci cu gura lumii care, de câte ori dai să zici ceva, imediat se găsește o altă mamă care să-ți spună că nu e bine?!
Nașterea: Las că știu eu cum e mai bine!
Să începem cu sfârșitul: indiferent de modalitatea în care îți aduci copilul pe lume, ești cea mai bună mamă pentru copilul tău. Nimeni, în afară de medicul ginecolog, nu este în măsură să te sfătuiască cum e mai bine să procedezi.
„Am născut natural după un travaliu de 36 de ore!”…
…spunea o mamă de curând în pagina noastră. Ne-am imaginat cât de greu i-o fi fost, cât a urlat de durere, cât și-o fi mușcat buzele și câte lacrimi i s-au înodat în bărbie și cum au reușit să dispară toate astea atunci când și-a auzit copilul că plânge pentru prima oră. Dar…ce să vezi?! Imediat a început atacul!
„De ce să te chinui, când poți să alegi cezariana?!”, „Vai, de parcă numai cele care nasc natural sunt mame!”, „Mai bine îți făcea epidurală și nu simțeai nimic!”, „Iar ridicăm în slăvi mamele care nasc natural, dar ce? Eu dacă am născut prin cezariană nu sunt o mamă bună sau cum?”
Și mamele care din diverse motive au născut prin cezariană sunt judecate pe nedrept!
Nașterea, acest moment special din viața noastră, ar trebui să fie subiect de dezbatere și nu de dispută!
Ne place să credem că aici, în #totuldespremame, fiecare voce poate fi auzită, ascultată, înțeleasă și judecată cât mai puțin, pentru că aici încercăm să ținem cont de experiența fiecăreia dintre voi, de emoțiile, bucuriile, suferințele și speranțele voastre.
Fie că ai născut natural, fie că ai trecut printr-o cezariană, pentru copilul tău ești primul erou, iar pentru noi ești o voce care merită să fie ascultată. De aceea așteptăm poveștile voastre de naștere la adresa [email protected] (naturală, prin cezariană, cu forceps, cu epidurală sau fără, la stat ori la privat)
Top 10 replici din războiul „mame contra mame”
1. Ai de gând să-l alăptezi până-l însori?
Poate că da, poate că nu, este fix decizia fiecărei mame. Alăptarea este un gest firesc, natural, intim, ideală până la 6 luni, genială cât se poate de mult, deoarece aduce beneficii atât pentru copil, cât și pentru mamă. Evident că este o perioadă plină de provocări, de nopți nedormite, de durere și uneori neputință. Dacă o mamă care are probleme la început de drum, încurajeaz-o, spune-i cu blândețe din experiența ta, n-o judeca, nu duce lipsă de critici!
Noi, pe lângă articolele dedicate alăptării, avem în portofoliul editurii Totul despre mame Ghidul pentru alăptare – Jack Newman care este o carte complexă care dezbate o multitudine de probleme și situații care apar în perioada alăptării, și vine cu soluții reale, susținute prin date concrete, date științifice și exemple din viața a sute de mămici. Cartea este un ghid excelent atât pentru părinții la început de drum cât și pentru specialiștii în alăptare.
COMANDĂ DIRECT: Top cele mai utile cărți pentru părinți. Șase recomandări
2. De ce te plângi, te-a pus cineva să faci copii?
Nu, nimeni nu „ne pune să facem copii”, noi alegem asta, unele mai devreme, altele mai târziu, depinde cum ne-a sunat ceasul biologic, dar asta nu înseamnă că ne este mereu simplu, nu înseamnă că ni s-a luat dreptul la odihnă, că nu ne putem văita într-un grup de mame pentru că uneori simțim că am ajuns la capătul puterilor.
Hai să facem din „mame contra mame” – „mame alături de mame”, fie aici, fie pe grupul nostru „Părinți informați, părinți relaxați”!
3. Iar ești gravidă? Dar câți copii mai vrei?
Vestea venirii pe lume a unui copil este o binecuvântare, un miracol. Prima replică pe care vrea și merită să audă o mamă este una de felicitare, de încurajare. Poate și ea știe că viața e grea și creșterea unui copil reprezintă o mare responsabilitate, însă un copil vine la pachet cu super-puteri pentru părinții săi și o vor scoate în cele din urmă la capăt.
4. Te întorci la muncă? Extraordinar! Și cu copiii cine stă?
În România mamele au dreptul legal la concediul de 2 ani pentru creșterea și îngrijirea copilului (respectiv 3 ani pentru copilul cu handicap). Dacă te întorci mai devreme, beneficiezi de un stimulent de inserție, dar nu despre bani vorbim acum.
Mame contra mame se manifestă și în chestiunea timpului de stat cu copilul. Dacă o mamă se întoarce mai devreme la muncă nu înseamnă că își neglijează copilul, ci pur și simplu a găsit o soluție optimă pentru orele în care nu este acasă și ea trebuie să își continue cariera, cu gândul la bebe!
5. Gata! Ai găsit soluția: te faci casnică, să te văd de unde ai bani pentru copil!
La polul opus, sunt judecate mamele care stau mai mult de 2 ani cu copiii acasă, cele care sunt casnice. Este decizia lor!
Nici eu, nici tu, NIMENI, nu are vreun drept să judece o femeie care alege să fie casnică de dragul copiilor săi. Și da, are dreptul să se plângă că nu-i ajung banii, atunci când plângi, te descarci de emoțiile negative, eviți depresia, te trezești a doua zi cu zâmbetul pe buze, chiar dacă nu ai prea mulți bani în buzunar.
6. Îl duci la creșă? Așa crezi că se crește un copil? Printre străini?
Da! Îl duc, care-i problema?! Este o formă relativ ieftină de îngrijire a celui mic. Copilul este într-un grup cu alţi copii de vârsta lui şi începe repede să înveţe regulile comunicării interpersonale. Aici el beneficiază de îngrijire din partea unui personal calificat.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA: Creşă sau bunica – avantaje şi dezavantaje
De asemenea, în creşă copiii participă la o serie de activităţi distractive, organizate într-un ritual al zilei: învaţă cântecele, poezii, fac jocuri de construcţii şi au activităţi fizice (de exemplu, gimnastică pentru copii). Copiii mici care merg la creşă încep să vorbească mai repede şi învaţă să folosească oliţa mai devreme.
7. Divorțezi? Cine te mai ia pe tine cu copii?
Divorțul este un act de curaj, de asumare, un gest matur între doi parteneri care nu mai au un viitor împreună. Este o decizie intimă și intimă trebuie să rămână. Este mai puțin important dacă „mă mai ia cineva cu copii”, contează să-mi ajut copiii să înțeleagă etapa prin care trec, iar eu ca mamă să-mi pot regăsi echilibrul interior.
Nu judeca niciodată o mamă care divorțează. Războiul „mame contra mame” chiar trebuie pus pe „pauză” în chestiuni atât de sensibile!
Dacă și tu treci acum printr-un divorț, îți recomandăm cartea editurii Totul despre mame – Când părinții se despart, scrisă de Penelope Leach. Este o carte centrată pe copii și ceea ce simt ei în cazul despărțirii părinților.
Este un ghid practic și cuprinzător pentru a face tot ce este mai bine în timpul și după separare sau divorț.
- COMANDĂ DIRECT: Când părinții se despart – una dintre cele mai dificile decizii
8. Mai aranjează-te și tu că arăți ca naiba!
Sau, varianta opusă din ciclul „mame contra mame”: „Cum de ai timp să te aranjezi când ai copil mic, trebuie să stai după fundul lui non-stop, nu cu ochii în oglindă!”
Răutăți gratuite. Ambele. Fiecare mamă are dreptul să deciză dacă rujul, rimelul și pudra ajung sau nu pe fața sa; dacă iese afară în trening sau în fustă de mătase.
9. Îți arde de distracție cu copil mic acasă?
Cui nu-i arde de distracție?! Chiar și mamele cu 1, 2, 4 copii au dreptul la o ieșire cu prietenii, la un film, la o mini vacanță. Asta nu înseamnă că-și iubește copilul mai puțin!
Și oricum nu e treaba noastră, e treaba ei și doar a ei! O mamă relaxată, odihnită este o mamă fericită care va emana și mai multă energie în familia sa!
10. Din cauza ta copilul tău se poartă așa! N-ai fost în stare să-l crești ca lumea
Nimeni nu s-a născut expert în parenting. Nici tu, nici eu, nici ea! Învățăm unele de la altele, ne conștientizăm greșelile, mai citim o carte, mai urmăm un curs!
Copiii, indiferent cât de bine îi creștem, pot avea tulburări de comportament care nu au legătură cu educația primită acasă.
DESCOPERĂ SERIALUL NOSTRU: La braț cu autismul. ”Am 42 de ani și sunt clasa a VI-a”. Cea mai frumoasă poveste de incluziune în școală a unui copil cu autism
Dacă vezi că un copil urlă în gura mare într-un magazin și se tăvălește pe jos, nu te grăbi să te uiți cu coada ochiului la mama sa, repsoșându-i că nu-i găsește „butonul de oprire”: poate acel copil are autism, o tulburare de personalitate, anxioasă ori obsesiv-compulsivă.
Să nu judecăm, să nu mai fim mame contra mame, încercăm?
Dureros este că astfel de replici le auzim zilnic în proporție de 90 % tot de la femei, tot de la mame. Ce-ai fi să învățăm să ne susținem mai mult? Să dăm un sfat atunci când ne este cerut, să încurajăm în loc să criticăm.
Toate greșim. Zilnic. Dar asta nu ne face mame mai puțin bune pentru copiii noștri. Toate știm ce înseamnă nopțile nedormite, durerea, kilogramele în plus, angorjarea sânilor, spaima la prima febră a lui bebe, nevoia de ajutor cu treburile casei și câte și mai câte. De ce să nu învățăm în loc să criticăm?
Viața nu vine cu un manual de instrucțiuni, ea vine cu o mamă: cu tine, cu mine, cu cea de lângă noi. Avem atât de lucuri în comun și totuși suntem diferite: să respectăm asta!
De câte ori rostim o frază la adresa unei mame să ne gândim o clipă înainte „cum vor cântări în sufletul ei cuvintele mele?” sau „oare care sunt motivele din spatele deciziei sale?”
Să învățăm să nu mai fim „mame contra mame”, ci „mame alături de mame”, aici în comunitatea „totuldespremame”!
