Părinții voștri cum sunt pentru copii: bunica și bunicul sau mamaia și tataia?
Cine ne cunoaște știe că doar Loli a avut, din prima, acte de București. La noi acasă, un pic mai sus pe hartă, părinții noștri sunt pentru nepoți bunica, bica, bunicul, bicul, bunul, buna.
Ai mei nu s-au văzut în postura de mamaie și tataie, ci doar de bunicul și bunica.
Nu că i-ar deranja denumirile astea, dar nu sunt obișnuiți și li se părea, acum ceva vreme, că doar bunicii foarte bătrâni sunt mamaie și tataie. Au devenit bunici acum opt ani, pentru prima dată, și erau tare bucuroși. Se născuse băiatul la care au visat, aveau un flăcău în familie. Eu nu am fost Vlad cel așteptat, însă Ștefan a fost și este cel mai cel. Ștefan are o pereche de mamaie și tataie – părinții cumnatului, iar ei sunt bunica și bunicul. Când tata l-a dus la școală pe nepot, nepotul l-a prezentat cu mult aplomb: ”Acesta este bunicul meu! Ta-da”. Și un coleg de-ai lui și-a întrebat mama șoptit: ”Mama, noi avem bunic?”.
De când s-au mutat la Ploiești și sunt cu el tot timpul, au ajuns și la concluzia că e bine să fi avut doar fete, și cum acolo în parc, toți sunt tata-mare și mama- mare, mamaia și tataia parcă sună bine. Tata, după bebelușeala lui Ștefan, perioada de toddler, a avut un gând care l-a speriat: dacă fetele lui ar fi fost doi băieți. Pfiii, a scăpat! E fericit că a fost exact așa: două fete, acum nepotul, apoi nepoata – Loli a mea.
Noi, când vorbim de ai mei sau despre ai soțului, le spunem ”bunicii”.
Loli a înregistrat ceva: Bunicul și bunica, da! Însă mami îi strigă ”mama” și ”tata”. Cum să fie oare corect? Și fata a decis. Într-o seară, când a rămas bunica la noi, n-a vrut să facă baie fără mamaia. Bătea la ușă și striga clar, mai clar ca oricare alt cuvânt al ei: ”Mamaia, mamaia”. A trebuit sa vină mamaia, care avea lacrimi în ochi și nu era deranjată deloc de nume. Doar acum e de prin zonă, merge mamaia, și dacă Lolita a spus așa apoi așa să fie: MAMAIA!
Cu bunicul este o poveste la fel de simpatică. Recunosc că atunci când vine tata în vizită îl muncesc la greu. Tata spală, aspiră, gătește și scoate mândra în parc (tot să mă relaxez eu!) Și ”tata” în sus, ”tata” în jos – a fost la început ”t-a-t-a”, apoi ”tataia”. Și ”tataia” probabil va rămâne.
Azi au venit amândoi și i-a strigat Loli de nu se săturau. La plecare, i-a pupat și numit pe fiecare în parte. Direct la inimă i-a uns!
Voi, cum stați cu numele bunicilor? Ce pretenții de nume au? Celălalt bunic al Lolitei este Dadu pentru verișorii ei.
Ar fi amuzantă o colecție de nume de bunici? Începem? Ai voștri bunici cum se numesc??
Nu uitați să ne dați un like pe Facebook, dacă nu ne-ați dat deja, pentru a fi la curent cu tot ce publicăm!
