Am născut primul copil, o fetiță, la 26 de ani. Pe cât de tare am dorit-o, pe atât de frică mi-a fost de ea. Nu m-am gândit prea tare la ce presupune viața cu un copil, știam doar că în viața noastră a venit momentul pentru a fi părinți. Când mi-au adus-o în salon, a început să îmi fie teamă. Frica adevărată a venit când am văzut cum o spăla medicul neonatolog la chiuvetă și am realizat că va trebui să fac acest lucru zilnic, acasă.
Nu vă mint! Mi-a fost frică de faptul că aș putea să îi fac rău fetei mele. Probabil că toate mamele au frica aceasta. La mine, era ceva mai mult, pentru că sunt destul de neîndemânatică. De fapt, mai mult. Îmi cad lucruri din mână, vărs cafeaua pe te miri unde, mă împiedic uneori și pe drum drept. Gândul că trebuia să țin în brațe, să spăl, să manevrez un bebeluș mă panica.
Cu alăptatul, schimbatul scutecului și plimbatul în brațe m-am obișnuit repede și am căpătat încredere în mine. Când a venit vremea primei băițe, i-am spus soțului meu că eu nu mă bag. El îmi știa abilitățile (lipsă), așa că și-a dat seama că nu e cazul să insiste. Totuși, nici el nu mai ținuse niciodată vreun bebeluș în brațe, darămite să îl mai și spele. Dar pentru că nu mai avea cine să îndeplinească această sarcină, iar copilul trebuia spălat, s-a încumetat el să îi facă baie.
Când baia devine complicată
Pe vremea aceea, nu existau nici rețele sociale să punem întrebări, nici site-uri să ne explice ce avem de făcut, nici clipuri video la care să ne uităm și să ne facem o idee legat de ce ne așteaptă. Așa că, am făcut cum ne-au dictat inima și logica.
Pentru că bebelușul nostru avea acneea bebelușului, lucrurile erau și mai complicate. Pediatra ne-a recomandat ca, în loc de apă, să folosim la baie ceai de gălbenele amestecat cu ceai de mușețel. În prima seară când am spălat-o, eram ca-n filmele de comedie.
Mai întâi, am pus mai multe oale de apă pe foc pentru a putea pregăti ceaiul. Erau în bucătărie atâția aburi de puteam face o saună. Apoi, ne-am învârtit în jurul oalelor pentru ca ceaiul să se răcească. După câteva seri, ne-am dat seama că putem face ceaiul mai concentrat și mai apoi să îl amestecăm cu apă rece până ajungem la temperatura necesară.
Pregătiri pentru baie
Apoi, am pregătit camera să fie suficient de cald. Am pus un prosop mare pe pat, am pus peste el cădița. Am adus gelul de duș, am pregătit prosopul în care să o scoatem, scutecul, hainele. Când toate au fost aranjate, ne-am uitat unul la altul și ne-am zis: ”Hai!”. Am dezbrăcat copilul, soțul meu a luat-o, a pus-o pe mâna lui și a început să o spele. Eu eram doar ucenic: îi dădeal gel de duș, limpezeam copilul, eram atentă la reacțiile celei mici.
Chiar și fără să fac nimic, îmi era teamă să nu pățească ceva. Mă gândeam că poate pun prea mult șampon, poate nu am verificat cum trebuie temperatura apei, poate îi intră gel de duș în ochi. Câte gânduri îmi treceau prin cap! Mi se părea că soțul meu este atât de curajos pentru că și-a asumat această sarcină! Părea că toată viața lui a spălat bebeluși.
Mi-a fost frică și la al doilea copil
Până când copilul nu a stat bine în șezut, eu nu i-am făcut baie niciodată. Apoi, m-am mai relaxat și am mutat-o în cada mare, pe un scaun special. Era mult mai ușor de spălat, iar pericolul de accidente mult mai mic.
Câțiva ani mai târziu, când s-a născut cel de-al doilea copil, lucrurile au stat la început la fel. Doar că după câteva seri, eu am devenit actorul principal la baie, iar soțul meu, ucenic. Deja avem încredere în abilitățile mele de mamă.
