Mamă a patru copii pentru o seară sau cum să fii alergată ca la maraton

Ramona Dinescu
mama cu patru copii

Sunt mamă a doi copii, dar am experimentat pentru o seară cum e să fii mamă a patru copii. A fost incredibil de frumos, dar m-am simțit ca după 2 ore pe banda de alergare. Nu am alergat niciodată atât, dar așa cred că te simți după.

Sunt mamă a doi copii, mamă de băieți. Tot timpul mi-a fost puțin ciudă că nu am și eu o fată, nu că aș fi vrut ca vreunul dintre copiii mei să fie fată, ci pur și simplu, tânjeam după experiența pe care o au părinții de fete. Mi-ar fi plăcut și mie să îi fac codițe fetiței mele, să îi vopsesc unghiile cu ojă sau să ne rujăm împreună. Aberații, știu, dar sunt mici nuanțe care îmi lipsesc, într-o casă preponderent masculină.

Iată că a venit vremea să încerc și această experiență, căci acum câteva zile, niște prieteni de familie au avut nevoie ca eu și soțul meu să avem grijă pentru o noapte de fetițele lor. Două fetițe extrem de frumoase și simpatice, de care îmi este foarte drag și pe care abia aștept să le revăd de fiecare dată. Nu m-am prins ce înseamnă să ai grijă de încă doi copii, până ce nu am fost pusă în fața faptului împlinit.

Dar, ca să fie mai ușor, voi face profilul celor două vizitatoare ale noastre: fetița cea mare are cinci ani, vorbește foarte tare și îi place să fie șefa tuturor. Fetița cea mică are doi ani și jumătate, încă mai folosește scutec și bea laptele din biberon. Este foarte atașată de părinții ei, vorbește aproape perfect, înțelege aproape orice și când nu-i convine ceva „e supălată” și plânge cu lacrimi de crocodil. Amândouă au fost crescute după metoda parentingului modern, sunt foarte libere, ceea ce admir grozav și îmi e ciudă că eu nu reușesc să fac același lucru cu băieții mei.

Cum e să fii mamă de fete pentru o seară?

Seara a început când cele două fetițe au fost aduse de mama lor. Ne-am dat seama că instrucțiunile este bine să le primesc prin telefon, iar mama fetelor să stea cât mai puțin. Le-a adus, le-a pupat, și-a luat la revedere, le-a asigurat că se întoarce a doua zi după ele. Când să iasă pe ușă, fetița cea mică a început să plângă cu sughițuri și tot ce mi-a trecut prin cap a fost să îi propun să-i vopsesc unghiile cu ojă. A funcționat însă numai 10 minute, căci apoi mi-a poruncit să i le șterg.

Recunosc că toată seara m-am ocupat în principal de ea, căci este destul de mică și simțeam eu că are nevoie de mai multă atenție.

Însă existau și băieții mei geloși care erau mai agitați ca niciodată, probabil din dorința de a primi atenție.

Astfel, ceilalți trei copii au început să vorbească din ce în ce mai tare, să ceară toți lucruri în același timp, să se certe între ei și chiar să se lovească. Am tras aer în piept, gândindu-mă că nu avem decât 15 ore la dispoziție, din care 10 le vor dormi, așa că va trebui să fie bine.

Când în sfârșit începeam să mă relaxez, cea mică m-a anunțat că „am făcut caca”. Răspunsul meu, de mamă de băieți mari a fost: „Pe tine?”. Evident, că doar avea scutec fetița. Uitasem cum este să schimbi un scutec, cum este să pregătești un biberon de lapte, dar și cum este să adormi doi copii.

Ne-am culcat foarte târziu, căci și fetele și băieții erau extrem de surescitați, cereau ba de mâncare, ba apă, ba să meargă la toaletă, ba „un ultim desen animat”. Nu voiam să le întorc vorba fetelor, ca să se simtă bine și, automat, nu puteam să le întorc vorba nici băieților că altfel m-ar fi acuzat că sunt nedreaptă. Asta până în punctul în care am făcut sandwish pentru fetița cea mare și când apucasem să strâng ingrediențele, au venit pe rând și au cerut fiecare ceva de mâncare.

M-am simțit alergată ca la maraton.

Iar seara, când în sfârșit am ajuns cu fetele în pat (am dormit fetele cu fetele și băieții cu băieții), a trebuit să stau înghesuită 45 de minute, până ce ele au adormit. Însă, dovada supremă care mi-a înmuiat sufletul a fost că amândouă au vrut să stea lipite de mine, băgate cât mai în sufletul meu. Așa că am rezistat între ele, fără să clipesc.

Dimineața, fiind cu toții odihniți, deja intraserăm într-o rutină de șase oameni într-o casă, doi adulți cu 4 copii și simțeam că aș putea rezista încă două zile în felul acesta.

La final, când au plecat acasă, ne-am spus eu și soțul meu că indiferent cât de mult ne-am fi dorit o fetiță și oricât de mult ne plac familiile mari, ne mulțumim totuși cu doi băieți și cu privilegiul de a le mai avea în vizită pe cele două prințese.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa