Sau cum e sexul după ce vine copilul în casa, în patul și în viața intimă a unui cuplu de tineri căsătoriți
1. Sexul după nașterea copilului. Mă-sa și sexul
Vin și vă întreb: câte dintre voi, mamele, credeți că sexul e important în viață de cuplu?
Așa zic și eu, e destul de important, e cam pe același palier cu prietenia și comunicarea dintre cei doi. Dar ce te faci când în casă apare copilul și nu știi cum și unde să te mai ascunzi ca să mai faci sex? Când dimineață cel mic se trezește fix odată cu voi? Iar seară adormiți voi doi înaintea lui? Nici acum nu știu după 3 ani jumătate de viață intimă cu copil între noi. Ce știu sigur e că un copil crește și părinții au din ce în ce mai mult timp liber pentru ei. Povestea mea e simplă, și o să o fac să pară și mai simplă ca nu cumva, peste ani, să primesc ocheade și reproșuri de la copilul nostru care va fi citit acest text.
Sexul se face, nu se discută
Se mai planifică uneori, câteodată iese spontan ca la 20 de ani, dar de fiecare dată, rar sau des, el se face. Și când se face, se face bine. Să fie. Vorba ceea: să ai de drum. Când abia ai născut și nu te mai recunoști în oglindă pentru vreun an, maximum doi, depinde de caz, nu prea îți vine să faci sex ca-n luna de miere. Nu-ți vine decât să-ți pui ceva sexi pe tine, neapărat cu mânecă și spatele acoperit să nu te tragă la șale și să adormi satisfăcută că o să prinzi și tu trei ore legate de somn. Cel mai bine se face sex când e copilul plecat de acasă, e fix senzația aia pe care o aveai atunci când făceai sex cu iubitul în patul părinților atunci când erau plecați la serviciu. Nu-i de glumă cu sexul, o zice și soțul mai jos, mai organizat și pe capitole, de teamă să nu uite ceva.
2. Sexul după nașterea copilului. Ta-su și sexul
Când mi-a propus Del să scriem împreună despre sex am zâmbit tot. Plănuiam asta de multă vreme dar nu găseam curajul să o fac. Acum am și avântul ei și în echipă parcă mult mai ușor. Îmi imaginăm că un asemenea subiect n-are cum să nu fie haios dar începând să mă gândesc la subiect mi-am dat seamă că de fapt nu e nimic de râs. Nu e nimic haios. Treabă e serioasă și chiar tristă pe alocuri. Mi-a trecut subit cheful să scriu despre sex.
Dorința
După ce s-a născut Luca și s-a terminat perioada de așteptare (impusă de medic) a undei verzi la erotism de unde urma să explodez în brațele soției m-am trezit deodată golit de orice chemare trupească. Nu aveam nicio chemare. Nicio râvnă. Mă uităm la micul prunc cu atâta drag și cu atâta grijă încât ochii mei erau ocupați cu el toată ziua. Mintea la fel. Unde să mai încăpă cheamarea? Aveam ceva mult prea important de făcut că să mai găsesc liniștea necesară neliniștirii. Mă simțeam un fel de organism asexuat care trăiește pentru a-și crește copiii. O râmă. Ba nu că aia mai este erectă din când în când și lungă… O amoebă. Am început să mă gândesc că viața se împarte în 3 din punct de vedere sexual: sex (până când faci copil), chin (după ce faci copil) și menopauză (după ce copiii îți fac nepoți). Râdem, glumim, dar nu e de râs – mă pomenisem că motorul care zbârnâia acum câteva luni ca un nebun în apropierea soției acum torcea liniștit la relanti în timp ce eu zâmbeam tâmp la copil. Când vedeam odrasla dragă mă dezbrăcăm de orice bărbăție și mă ocupam de creștere copil în loc de creștere libidou. Când îmi priveam soția în loc să îmi vină să sar pe ea mă gândeam ce mamă bună este și cât trage săracă, mai oftam odată și îmi culcăm tot ce aveam mai vânjos în pijamalele caldurose, acolo, în pat, lângă ei. Îmi simțeam masculinitatea anihilată și începeam să mă sperii.
Sânii
Pentru că tot ne ocupam cu alăptarea am zis că poate, dacă îmi ridic ochii de la copil și dau de sâni, poate-poate, îmi vine iar să țopăi. Îmi amintesc cu câtă încărcare sexuală îmi imaginam alăptarea, băi nene. Sâni dezveliți, mari, prezenți, mari, frumoși, mari, mari. Mamăăă, cum îmi mai doream așa ceva. Băleam mai ceva ca un sugar. Gândeam că o juma’ de oră pe zi mănâcă bebelușul în timp ce mie îmi rămânea restul de 23,5 ore să îmi fac de cap cu formele mult-râvnite. Țeapă! Mare țeapă! Declinul perversiunii mele imaginare a început cu mari dureri de sâni și ragade în primele zile de alăptare, a continuat cu masaj anti-angorjare pe care îl făceam cu multă îndemânare întru calmarea soției disperate de durere și s-a terminat cu zâmbetul meu tâmp către cuplul copil/mamă alăptândă. Arătau perfect împreună și cu cât îi priveam mai mult cu atât înțelegeam că sânii i se cuvin copilului și că mama + fiu sunt făcuți unul pentru altul. Acum vedeam că sânii aparțin copilului, nici măcar ai Deliei nu mai erau. Pe scurt, copilul mi-a luat sânii de la gură și din scenariile perverse. Nu m-am trezit nici cu asta.
Creierul
Se știe că cel mai mare organ sexual este creierul. Dacă, mizând pe alte lucruri mai simple nu am reușit să resuscităm relația noastră sexuală am zis să apelez direct la marele organ. Am luat creierul și ne-am așezat la vorbă:
– Spune, frate, ce se întâmplă. De ce nu ne mai vine apa în gură la ceas de seară? îl întreb eu pe Mr. Brains.
– Ce întreabre e și asta? Nu e clar? Tocmai am trecut printr-o perioadă de șoc emoțional, cu stres cât casa și tu vrei să îmi mai ardă de dat din fund?
– Păi da, mă, dar totuși… nu avem noi nevoi d’alea hormonale? Nu avem nevoie de apropiere fizică în cuplu?
– Ba da. Dacă îți este de hormoni, go f**k yourself, că doar n-o fi prima dată. Iar pentru apropierea în cuplu… ce să îți zic, măi Dedi, mai așteaptă și tu până se mai calmează apele oleacă, că nu moare nimeni fără sex.
– Păi nu moare, dar se sperie. Ne speriem că dacă cumva nu ne mai plăcem, stârnim, dorim etc. Dacă după naștere ceva nu mai merge bine între noi?
– Mda… ai dreptate… cam nasol că va speriați. Aoleo! Ptiu! Ia uite că m-ai speriat și pe mine! Lasă-mă în pace!
Așadar, eu speriat, creierul speriat, soția speriată. Ce ne facem? Am stat de vorbă între noi. Concluzia a fost că suntem la fel de speriați și că e oarecum normal. Ne-am mai liniștit dar nu prea. Până nu ne-a ieșit o partidă d’aia că la carte nu ne-am luat piatră de pe inimă. În felul asta am văzut că poftă vine mâncând. Cigulind. Si era bine, dar totuși rar.
Timpul
Când ziceam mai sus că ne întâlnim rar cu atmosfera intimă, apăi chiar însemana rar. Mai ales că noi dormim cu odrasla în același pat și bucuria culcatului și trezitului în cuplu e diferită de cea a culcatului și trezitului în trei. Nu zic, am trăit printre cele mai frumoase momente în unele dimineți cu copilul călăre pe noi zâmbind larg și mângâindu-ne cu drag să ne trezească. Asta e bine. Dar când te ia valul și te-ai da la soție ce te faci cu copilul? La cea mai mică încercare de evadare simte și își cere dreptul la afecțiune. Scăparea e grea și chiar dacă scapi, gândul că se trezește și te prinde făcând măscări cu mă-sa nu e prea comod. Ba chiar e o leacă stresant și e posibil să nu prea tihnească partidă. Iar seară, după ce te chinui o oră să îl adormi dacă nu ai dormit și tu odată cu el, e clar că ieșirea din dormitor numai încărcată de energie sexuală nu este. Când ieși cu față căzută și ochii cârpiți, ce să mai râvnească partenerul la tine? I se face milă și te lasă să legumești cu ochii împăienjeniți în telefonul mobil până adormi de-a binelea. Sau când iese soția din dormitor nervoasă că a stat din nou o oră juma’ să îl adoarmă pe copil și că mai are de lucru până târziu, după miezul nopții, ce te faci? Păi, te pregătești de culcare lângă puiul adormit. Oricum mirosul copilului inhiba orice chemare, deci ești safe până a doua zi.
Chiar dacă dorința s-a întors în cuplu nu te ajută Moș Timp. Mereu e ceva de făcut care îți mănâncă tot avântul sexual. Iar când nu este… vine perioada aceea din lună și iar îți vine să îți dai cu tesla în locul umbros.
Părerea mea: cu cât începe să crească copilul, cu atât îți vine să mai faci altul. Cred că natură știe ea să programeze și să aranjeze totul. Așa că răbdare și pornhub.com în caz de alarmă.
Semnează: Dedi și Delia Grigoroiu