Evaluarea Națională și admiterea la liceu le dau mari bătăi de cap părinților în această perioadă, când trebuie completate listele cu opțiunile pentru liceu. Se fac calcule, se studiază topurile din anii anteriori, se stabilesc probabilități. Copiii cu medii mari țintesc spre specializarea preferată în cadrul unui liceu de top, alții se orientează în funcție de distanța de casă, de programe extra- curriculare, de dotări, de istoricul de bullying al școlii etc. Licee de top se găsesc și în mediul privat, însă accesul presupune medie mare sau foarte mare la Evaluarea națională și o taxă lunară care depășește 1.000 de euro. Dar există și licee private cu taxe medii și mici, în care accesul nu e condiționat de nota de la Evaluare, și spre care se orientează familiile care se tem de anturajul nepotrivit din liceele de stat. Am stat de vorbă cu o mamă care are doi copii, unul la stat și altul la privat, pentru a vedea cum sunt percepute într-o familie diferențele între cele două sisteme.
Diana este mama a doi copii: unul în clasa a XII-a, la un liceu de stat în care anul trecut s-a intrat cu medii puțin peste 8, și altul în clasa a X-a, la un liceu privat din București unde admiterea constă într-un interviu, iar media minimă obținută la Evaluarea Națională trebuie să fie 5. Taxa este în jur de 7.500 de lei/ an. Menționăm că experiența familiei Dianei este unică și trebuie percepută ca atare, ea nu reprezintă o comparație obiectivă între liceele de stat și cele private.
„Mă numesc Diana și am 41 ani. Sunt mama a doi copii, doi liceeni, un băiat și o fată. Băiatul are 17 ani și este elev la un liceu din Sectorul 3, iar fata are 16 ani și este în clasa X-a la un liceu privat. Sunt o mamă singură, întrucât tatăl copiilor mei a decedat acum 10 ani. A trebuit să mă descurc și să caut soluții pentru a-i crește, deoarece eu sunt din Republica Moldova și nu cunoșteam multă lume în București. Au fost perioade poate și mai dificile, și mai ușoare, însă am reușit împreună să ajungem până în prezent, cu bune și rele.
Ei – copiii mei, sunt uneori minunați, alteori foarte dificili, dar îi iubesc enorm așa cum sunt ei; și eu – mama lor, uneori stresantă și cicălitoare dacă îi întrebați pe ei, alteori poate prea permisivă în opinia mea, dar, împreună suntem o familie. Din 2023, am înființat și conduc o firmă specializată pe petreceri pentru copii, un vis pe care îl aveam de mult timp.
„Pandemia a adus haos în viața copiilor”
În principiu, copiii mei au mers la aceeași scoală, însă au fost perioade când le-am schimbat unitățile de învățământ. În clasele I-VIII i-am avut pe ambii la aceeași școală gimnazială. Băiatul a stat până la sfârșitul gimnaziului aici, dar pe fată am transferat-o la o altă școală de stat. Anii de gimnaziu au fost diferiți pentru ambii copii, întrucât sunt firi foarte diferite. El, fiind mai sociabil și mai îndrăzneț, s-a integrat bine. Ea, fiind mai timidă, s-a integrat mai greu, întotdeauna a fost mai retrasă și cred că a avut probleme cu bullying-ul, deși nu a recunoscut niciodată. Acesta a fost și motivul transferului la altă scoală, deoarece refuza să mai meargă la cea veche. Cireașa de pe tort a fost pandemia, care i-a dat peste cap pe amândoi. Până atunci, mergeau regulat la scoală, aveau un program de somn adecvat, ore de culcare și trezire stabilite și respectate, note bune la învățătură, efectuarea temelor după scoală.
Pandemia a adus haos în viață lor, termenul de „scoală” și cel de „teme” a pierdut din importanță și a căpătat o altă conotație, de leneveală. Pentru noi, sistemul online a fost un eșec total. Orele nu mai erau ore, profesorii nu se conectau în mare parte, lăsau temele pe platformă, elevii trebuia să învețe singuri. Pe scurt, am simțit că pandemia mi-a distrus copiii. Mai ales că a venit exact când era cea mai dificilă perioadă a lor, trecerea de la copilărie la adolescență. Efectele au fost dezastruoase.
„Pentru fată, Evaluarea Națională a fost mai grea, nu a intrat la liceul dorit”
Pentru băiat, care a absolvit gimnaziul în plină pandemie, rezultatele de la Evaluarea Națională au fost bune. Era clasa opta în pandemie și a mers la scoală fizic. Deci el este „norocosul” care a pierdut doar 1 an, atât cât a stat online. Fata a pierdut 2 ani, deoarece nu era clasă cu evaluare sau BAC și a rămas pe online mai mult timp.
Pentru băiat, Evaluarea Națională parcă a fost o etapă mai lejeră, mai ușoară. Nici el, nici eu nu am simțit acel stres pe care l-am avut la fată în anul următor. Nu pot spune că notele lui de la Evaluare au fost strălucite, dar nici nu aveam așteptări, venind după o perioadă de haos. A reușit să intre la liceul la care și-a dorit, un liceu mediu după clasamentul oficial. El a bifat doar câteva opțiuni și a intrat la primul de pe listă.
- CITEȘTE ȘI: Taxa la liceele private din București în 2024. Opțiuni pentru familiile care evită școlile de stat
„Dacă tot n-a intrat la Tonitza, pentru fată am ales un liceu privat”
La fată a fost mai stresant și mai dificil, ea venind după terminarea pandemiei, cu 2 ani pierduți, după un transfer și niște probleme de sănătate. Evaluarea a fost grea pentru ea, a obținut 7,30, o medie sub ceea ce și-ar fi dorit. Și, evident, nu a intrat nici la liceul visat, adică Liceul de Arte Platice „Nicolae Tonitza”.
Pentru băiat, totul a fost simplu, poate și datorită firii lui, felului lui de a fi. Am ales liceul în funcție de medie și de ce și-a dorit. Am bifat – a intrat. La ea a fost ceva mai dificil. Anul în care a absolvit ea gimnaziul și s-a intrat la liceu, a fost unul în care s-a intrat cu medii mult mai mari decât atunci când absolvise băiatul. Ea și-a dorit ceva pe profil artistic, este talentată, a făcut și pregătire, însă au fost mult prea puține locuri la Tonitza pentru numărul de candidați înscriși. Chiar dacă a avut media destul de bună (în urma examenului cumulat cu media de la evaluare), a fost imediat sub linia de admitere. Și atunci ne-am gândit că, dacă tot nu reușise să intre unde și-a dorit, să meargă la un liceu privat.
„La liceul de stat, dacă te ții de scoală și nu lipsești, profesorii sunt mai indulgenți cu notele și nu te lasă corigent”
Eu am doi copii complet diferiți, caractere și personalități total opuse. Dacă ar fi fost doi băieți sau măcar caractere asemănătoare, poate aș fi putut face o diferență între liceul de stat și cel privat. Liceul de stat este mai lejer, cu profesori buni și mai puțini buni, cu colegi buni și unii de evitat, dar cred că peste tot este așa.
Notele nu sunt strălucite dacă nu înveți, însă dacă te ții de scoală și nu lipsești, profesorii sunt mai indulgenți cu notarea și nu te lasă corigent. Sunt ore la care profesorii nu se prezintă, ore la care profesorii fac altceva și lasă elevii să facă ce vor ei, sunt profesori foarte stricți și sârguincioși. Întotdeauna există bine și rău, merg în paralel. Ca și plusuri, ar fi faptul că nu plătești taxă și că exista șansa de a primi bursă.
„La liceul privat la care învață fata nu au fost cazuri de bullying”
Până acum, mai exact după primul an, liceul privat este unul bunicel. Clădirea arată bine, este renovată și îngrijită. Tot ca plusuri, ar fi faptul că nu au fost cazuri de bullying, nu au fost probleme în clasă între colegi și nici între profesori-elevi. Atmosfera a fost una liniștită. Studiile au fost la un nivel bun, zic eu. În ceea ce privește profesorii, și aici sunt unii care nu vin pe la ore, dar și profesori care chiar își fac treaba bine. Mai sunt profesori care, cu tot respectul, ar trebui să stea acasă la pensie, căci au o vârstă foarte înaintată. Am tot respectul pentru persoanele în vârstă, însă părerea mea e strict legată de performanța didactică, care nu poate fi aceeași la 70 ani. În plus, iarăși e strict părerea mea, persoanele în vârstă au impregnat adânc ceva din „comunism”, care nu au o influență bună asupra generației noi. Un alt plus este catalogul electronic, în care poți vedea totul online cu un cod și o parolă. Ca minus, ar fi faptul că plătești o taxă și ai șanse la bursă doar dacă ești olimpic. Taxa este una modestă față de alte instituții private: a fost 6.800 de lei pe an, de la anul va fi 7.600, și se achită în patru rate.
„Un copil se poate simți bine oriunde, la stat sau privat, în funcție de caracterul și personalitatea lui”
Dacă ar fi să fac o comparație între stat și privat, nu văd o mare diferență, cel puțin între aceste două licee. Unul arată mai frumos, mai îngrijit, și cam atât. Din punct de vedere al cadrelor didactice și al nivelului de pregătire nu este o diferență prea mare. Poate puțin mai stricți la sistemul privat, dar nu foarte mult. Cred că un copil se poate simți bine oriunde, în orice liceu, de stat sau privat, în funcție de caracterul și personalitatea lui, de colegii și profesorii pe care îi întâlnește, adică de anturajul în care nimerește.
„Liceul se alege și în funcție de personalitatea copilului nu doar în funcție de medie și de zona în care se află”
Liceul se alege și în funcție de personalitatea copilului, nu doar în funcție de medie și de zona în care se află. Ca părinte, studiezi puțin și te gândești cam cum s-ar potrivi liceul pe care vrei să îl alegi copilului tău și, evident, studiezi liceele împreună cu copilul, îl întrebi și pe el, îi ceri părerea, comunici cu el și vezi ce îi place. Din toate acestea deduci dacă este potrivit sau nu pentru copilul tău. Eu am mai avut o alternativă pentru fată, care, după părerea mea, ar fi fost exact ce avea ea nevoie, însă răspunsul ei a fost că nu vrea acolo sub nicio formă. A fost un Nu categoric și i-am respectat decizia.
Primul factor în alegerea liceului ar fi ceea ce își dorește copilul și ce ar fi bine pentru el, apoi distanța față de casă (cât de accesibil este, căci și drumul poate fi extenuant), dacă e cu putință să te interesezi puțin înainte cum sunt cadrele didactice și elevii din respectivul liceu că să știi mediul în care vă intra copilul tău. Eu nu regret alegerile făcute pentru copiii mei, erau perfecte pentru situația lor de atunci. Dar nu ascund nici faptul că mă gândesc dacă nu cumva există ceva mai bun pentru ei și caut alternative, oportunități mai bune. În cazul în care le voi găsi, voi face o schimbare în bine pentru ei. Tot ceea ce am menționat mai sus reprezintă strict părerea mea, știu că nu toți părinții gândesc la fel, realitatea este diferită pentru fiecare dintre noi”.
