O cititoare Totul Despre Mame ne-a scris experiența pe care a trăit-o atunci când bebelușul, având temperatură mare, a avut nevoie de internare în Spitalul de Pediatrie din Sibiu. Mama e nemulțumită de condițiile din spital și de diferența semnificativă între internarea într-un salon comun versus cea în rezervă. Redăm relatarea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Este a doua oară anul acesta când ajung cu copilul în spital, prima dată fiind în februarie 2022, când a venit pe lume Vlăduț. Am născut la Spitalul Județean Sibiu și, chiar dacă în prima zi a fost horror, din punct de vedere al condițiilor, în rest totul a decurs în limite decente. Voi povesti acum cea de-a doua experiență cu spitalizarea.
A durat 30 de minute să vină cineva să trezească portarul
Am ajuns la Urgențe deoarece Vlăduț a făcut noaptea temperatură 40 și a vomat. După ce au făcut tot ce e necesar să îi scadă febra, au decis să ne interneze. Au chemat Salvarea și am ajuns la Pediatrie (Urgențele nu sunt în aceeași clădire cu internarile). Am ajuns acolo și nu era nimeni care să anunțe doctorul.
Domnul de la Ambulanță a sunat de cateva ori și, cum nu venea nimeni, a început să bată la uși. A durat 30 de minute să vină totuși cineva să trezească portarul, care dormea în altă parte, și el să anunțe internarea. După 50 de minute am ajuns să discut cu medicul rezident care a pregătit actele de internare și l-a văzut pe Vlăduț. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă i se agrava starea atunci.
Salon fără paturi pentru mame și fără spații de depozitare
Mi-a dat să semnez câteva acte și mi-a spus că nu mai sunt locuri de cazare cu paturi pentru mame și că până se eliberează un loc trebuie să dorm pe un șezlong, lângă pătuțul bebelușului. Am acceptat orice, doar să fie Vlăduț bine, însa in sinea mea știam că va fi o problemă, deoarece el era obișnuit să fie alăptat din pat, poziția șezând, sau pe o pernă care, evident, acolo nu era.
Am ajuns în salon, unde erau în total 6 pătuțuri de copii. În ziua respectivă, adică sâmbătă, au stat cu mine încă 4 mămici, fiecare cu bebelușul ei. Au fost 3 copii cu bronșită (care se poate răspândi prin tuse), Vlăduț și un alt bebe cu roșu în gât. Am stat de sâmbătă dimineața până duminică seara într-o cameră fără un dulap în care să pot pune lucrurile și fără un pat unde să pot dormi.
Vlădut nu doarme singur în pătuț, așa că am stat cu el în brațe până la 4 dimineața, când efectiv nu am mai putut să rezist de la oboseală și m-am ghemuit cu el în pătuț să-l pot liniști și alăpta mai bine. În cursul zilei de duminică am reușit să ațipesc puțin, până când a venit o doamnă care m-a întrebat ce caut în pătuț.
Cinci mame nedormite, fiecare cu stresul ei
După o noapte nedormită, în care băiatul a avut febră mare, iar eu nu am avut decât un scaun pe care să stau să alăptez, am fost efectiv revoltată de întrebarea ei și de tonul folosit. I-am răspuns răstit că îi dau de mâncare bebelușului și că nu sunt condiții. Mi-a răspuns să îi scriu managerului să aducă paturi și pentru mame, că ei s-au gândit să asigure paturi doar pentru copii.
Și mamele ce să facă? Să stea zi și noapte treze? Oricum nu te poti odihni cu încă patru bebeluși care plâng pe rând. Și cu încă 4 mame nedormite, fiecare cu stresul ei. Pe lângă această doamnă care nu a arătat niciun pic de empatie când i-am spus că Vlăduț e obișnuit să doarmă și să mănânce lângă mine în pat, am avut neșansa să întâlnesc și alte persoane, la fel de „sensibile”.
Una dintre acestea mi-a spus să îmi dau paltonul de pe pătuț, că se vede urât de afară. Când i-am spus că nu am nici dulap, nici cuier, mi-a spus să îl pun în bagaj. Alta s-a uitat pe noptieră și, pentru că era un măr început și un pahar cu cafea neterminată, mi-a făcut observație să le arunc, că e mizerie pe noptieră.
Lucrurile s-au schimbat radical când am ajuns în rezervă
Noi pentru asta plătim la stat atâția bani? Să fim tratate ca și cum am sta acolo pe gratis? Starea copiilor se poate înrăutăți și din cauza stresului mamelor. Știm foarte bine că ei simt tot ce simțim și noi. Eram acolo 5 mame stresate și obosite, cu 5 copii bolnavi. Nu ne-a întrebat nimeni cum ne simțim, nu a încercat nimeni să ne aline cu o vorbă bună.
Singurele persoane care au arătat că le pasă de copii, nu neapărat de mame, au fost doctorii și asistentele, uneori. Aș putea adăuga că s-au facut greșeli pe bandă rulantă. Asistentele au încurcat laptele praf al copiilor, de au vomitat cei mici sau le-au aspirat nasul unora care nu aveau nevoie. M-au întrebat și pe mine dacă vreau să aspire nasul copilului și am refuzat.
Nici temperatura nu o luau corect. Mie îmi arăta termometrul că are febra 39 și atunci trebuie administrat algocalmin, lor le arăta mai puțin. Se vedea de la o poștă că bebe nu se simțea bine și am insistat eu să îi dea ceva, mergând la ele cu bebelușul într-o mână și perfuzia în cealaltă.
Aceasta este, pe scurt, experiența cu spitalul. Plătești o grămadă de bani la Sănătate și ai parte de condiții proaste și, mai mult decât atât, ești tratat cu dispreț. Asta până ajungi în rezervă. Plătești 70 de lei pe noapte și, ce să vezi, sunt condiții. Stai singură în cameră cu bebe, ai baie proprie, pat, dulap, televizor și ești întâmpinat cu „Bine ai venit la noi, cum ne simțim?”. Și când auzi asta, ai impresia că ai urcat din iadul de la parter în raiul de la etajul 2”.
DISCLAIMER: Povestea prezentată este scrisă integral de cititoarea Totul Despre Mame și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autoarei. Este o expunere subiectivă a unui moment trăit de cititoarea noastră.
