Cât de grav este efectul parentingului necondiționat prost înțeles? Foarte grav! Și se răsfrânge nu doar asupra copilului, ci și a întregii familii. Când vine vorba de parentingul modern, uneori mi se pare că se reinventează roata, doar că sub alte denumiri, mai pompoase, mai complicate, mai… științifice. Cred că, de fapt, nu este nimic altceva decât punerea accentului pe lucrurile absolut normale, absolut firești, pe care din păcate timpul și evoluția noastră, ca oameni, ca părinți, în cel mai larg context, le-a diminuat.
Am citit pentru a mă documenta despre această noțiune de parenting necondiționat, pe care inițial n-am înțeles-o corect, presupunând altceva. Pe care am luat-o mult prea ad literam. Și pe care în acea primă fază am contestat-o. Gândul m-a dus direct la o bună prietenă care, cu mai bine de 20 de ani în urmă, mi-a mărturisit care este filosofia ei de părinte, de mamă de doi băieți: „Și criminali dacă ar fi, eu tot i-aș iubi și le-aș fi alături”. Eram și eu mamă, de asta m-am și gândit o bună bucată de timp la vorbele ei. N-am știut dacă să fiu sau nu de acord cu ea. Și nici acum nu știu. E drept, prea e dus în extrem exemplul…
Din instinct, nu din cărți
Citind despre parentingul necondiționat, acum am înțeles că, la modul general, înseamnă să îți iubești copilul pentru ceea ce este el și nu pentru ceea ce face. Ce e nou în asta? Nimic. Nimic, pentru că așa își iubește un părinte copilul. Chiar și unul care afișează exigența. O exigență pe care personal o consider totuși necesară, însă numai atunci când copilul trece de linia roșie.
Aș spune că parentingul necondiționat este mai degrabă aplicabil la copilul mic, care este la vârsta la care părintele trebuie să îi descifreze, intuiască și înțeleagă emoțiile pe care nu știe să și le exprime, când trebuie să fie prezent – cu adevărat prezent, și nu doar fizic! -, când trebuie să fie permanent disponibil și implicat. Da, toate acestea fac parte din normalitatea despre care am spus. Dacă un părinte nu ține cont de aceste lucruri, dacă ele nu vin natural, din interiorul lui, din instinct, fără să fi fost nevoie să le fi aflat din vreo carte, atunci poate că nici n-ar fi trebuit să aleagă să devină părinte. Și meseria de părinte este una vocațională.
Înțelege-l, respectă-l și iubește-l pentru a fi un copil fericit
Unul dintre principiile de bază ale parentingului necondiționat este empatia. Îmi este dificil să înțeleg și să accept că este nevoie să vină un specialist să spună unui părinte că trebuie să aibă empatie față de propriul copil. Că trebuie să coboare la nivelul copilului, că trebuie să-și ignore raționalul de adult și să caute să înțeleagă nemulțumirile, temerile și spaimele copilului. Să nu râdă de ele. Să nu le considere neimportante.
Ție, ca adult, nu îți mai este frică de întuneric. Dar și tu ai fost copil. Și ți-a fost frică de el. Ție acum nu-ți mai este (poate) frică de injecții sau de stomatolog. Dar ți-a fost. Pentru tine, pierderea unui lucru la care ții, chiar și mult, nu mai este o tragedie, pentru că știi că îl poți înlocui. Înțelege-ți copilul! Spune-i și arată-i că îl înțelegi. Să-i zici doar ”Termină, nu mai plânge că nu ți se întâmplă nimic!” și să-l lași cu angoasele lui, nu este o strategie bună. Că ceea ce trăiește și simte nu e dramatic, asta știi tu, însă pentru copil lucrurile acelea încă necunoscute sunt înspăimântătoare. Lumea lui nu arată ca lumea ta.
Fii alături de copil, spune-i și arată-i că îi înțelegi fricile. Asigură-l că ești și că vei fi mereu acolo, lângă el, să îl înțelegi, încurajezi, spriniji și ajuți. Respectă-i sentimentele. Nu-l forța să-și depășească limitele. Interesul tău de părinte nu e să ai un copil perfect, ci unul fericit. Ține de tine, să știi…
Alte vremuri, alte generații, alte mentalități
Parentingul necondiționat, educația cu blândețe, fără pedepse și fără recompense, „a prins” mai cu seamă în Occident. Are aceleași șanse și la părinții de la noi? Eu cred că aceia care așa sunt ei construiți, să-și crească și educe copiii fără constrângeri – fie pentru că așa au fost și ei crescuți, fie pentru că, dimpotrivă, nu vor să perpetueze modelul de exigență al părinților lor și felul în care ei înșiși au fost crescuți – vor putea practica acest tip de parenting fără a se strădui să se adapteze modei, curentului. Ceilalți, însă, ale căror principii în privința educației sunt diferite de noțiunea de parenting cu blândețe, o vor face în propriul stil.
Dacă vrei să înțelegi mai bine ce este și ce nu este parentingul necondiționat, îți recomandăm cartea Iubire necondiționată pentru copilul tău, scrisă de Alfie Kohn, autorul care a revoluționat conceptul de creștere a copiilor, mutând accentul de pe autoritate pe dialog, de pe condiționare a comportamentului, pe iubire și încredere.
Din fericire, din ceea ce observ, aceștia din urmă sunt, totuși, într-o pondere mai mică. Tinerii părinți, care au crescut având acces la tehnologie, care au și altă mentalitate decât a părinților lor, deja știu că lucrurile s-au schimbat și în parenting. Internetul a făcut posibil acest lucru. Educatorii, profesorii, psihologii, media, au făcut posibil acest lucru.
Efectul parentingului necondiționat prost înțeles
S-a vorbit despre educația cu blândețe atât de mult și atât de clar încât numai cine a refuzat și continuă să o refuze, să o înțeleagă și să o accepte, va refuza și să o aplice. Și mai sunt cei care au înțeles-o greșit. Cei care au înțeles că parentingul necondiționat înseamnă lipsa limitelor. Că singura lor îndatorire este să accepte din partea copilului orice. Absolut orice. Că totul, absolut totul este permis. Iar acei copii, crescând în acest… cult, sunt cei care se vor răzvrăti împotriva oricăror reguli. Inclusiv a celor de bun-simț. Sunt cei care vor crede că lumea este a lor și fie ei sunt în centrul lumii, fie lumea trebuie să stea la picioarele lor. Este o capcană uriașă și extrem de periculoasă. Ca în absolut orice, și în parentingul necondiționat succesul stă în echilibru. În capacitatea părintelui de a folosi o dreaptă măsură. Și, din păcate, acesta ar putea fie cel mai greu lucru.
Dacă vrei să înțelegi mai bine ce este și ce nu este parentingul necondiționat, îți recomandăm cartea Iubire necondiționată pentru copilul tău, scrisă de Alfie Kohn, autorul care a revoluționat conceptul de creștere a copiilor, mutând accentul de pe autoritate pe dialog, de pe condiționare a comportamentului, pe iubire și încredere.
