Bunica mea are 83 de ani. A avut dreptul la vot cu adevărat liber în 1990, când avea 54 de ani. Nu că nu ar fi vrut ea să meargă la alegeri. În 1936, când s-a născut ea, femeile nu aveau drept de vot. Pur și simplu nu erau considerate suficient de responsabile pentru a participa la acest proces important pentru țară. De-abia 3 ani mai târziu, în 1939, au fost lăsate să intre în cabina de vot, însă nu toate. Au primit dreptul de a vota doar cele care știau carte și aveau peste 30 de ani. În 1947, s-a ridicat și această restricție și au putut vota toate femeile. Dar la ce bun, când au urmat decenii de comunism în care nu conta cine și cum votează, că oricum rezultatul era același.
Mama mea a putut să voteze ce vrea ea tot în 1990, când avea deja 30 de ani. De-abia eu sunt prima generație de femei din familia mea care a avut dreptul de vot neîngrădit. Aveam 18 ani, în 2000, când am votat prima dată la alegerile locale și, mai apoi la parlamentare și prezidențiale. Cum aș fi putut să nu mă duc când eram prima femeie din familie care putea, la majorat, să își exercite acest drept fără nicio îngrădire?
- CITEȘTE ȘI: Cum îi vorbești copilului despre vot. Tips& triks de la un profesor și de la un sociolog
Cum să spun eu că stau acasă când alții au murit pentru ca eu să pot vota?
Votul este un drept, dar și o responsabilitate. Dacă am fi puțin atenți la istorie (nu doar a României), am vedea că de-a lungul timpului au avut parte de acest beneficiu doar cei bogați și puternici. Doar în ultimii câțiva zeci de ani au putut să voteze absolut toți oamenii, iar ca să se întâmple asta s-au purtat lupte, au fost revolte, revoluții și războaie, au murit mii, poate sute de mii de oameni pe tot globul. Și-atunci cum să spun că eu stau acasă? Acum, puterea este în mâinile mele.
Aud cum murmurați printre buze că e doar un vot. Ce pot să schimb eu singură? Dar eu sunt doar unul din milioanele care votează. Votul meu e la fel de important ca moneda aia de 50 de bani pe care constați că nu o mai ai când trebuie să cumperi o pâine. E la fel de important ca secundele alea 2-3 care fac diferența între viață și moarte în cazul unui infarct.
Vrei să hotărască altul pentru tine?
În plus, nu îmi place să hotărască altul pentru mine, doar pentru că nu am avut chef să dau 10 minute din viața mea pentru a merge până la secția de votare. Să facem un exercițiu de imaginație. Sunteți 10 persoane în casă, cu bunici, frați, surori, iar una dintre persoane e responsabilă cu gătitul. Sâmbătă dimineața vă cheamă pe toți la bucătărie să decideți ce fel de ciorbă vreți în săptămâna care urmează. Dar tu nu te sinchisești să te duci, e un serial interesant la TV. La pranz afli că aveți ciorbă de salată toată săptămâna, deși tare ți-ar mai fi plăcut o supă cu găluști. Nici soțul nu e mulțumit, ar fi vrut ciorbă cu perișoare. Dar nici el nu a participat la convocarea din bucătărie. Și nici copiii adolescenți, care aveau deschisă o sesiune de Roblox în momentul votului. Iar acum vă dați toți de ceasul morții că nu vă place ciorba de salată.
Efectele votului din noiembrie se întind pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Istoria ne arată că, de cele mai multe ori, în cazul unei decizii nefericite, repercusiunile sunt pe zeci de ani și se răsfrâng asupra viitorului multor generații.
Dreptul la vot înseamnă și responsabilitate
Aș vrea să cred că nu mai caută nimeni scuze să stea acasă când se votează ceva, fie că e vorba de referendum, președinte, parlamentari, primari, orice. Nu trebuie să îi iubim, că nu ne alegem soțul/ soția. Trebuie să găsim în numele pe care punem ștampila câteva repere care să ne dea încredere că putem trăi liniștiți în următorii ani.
Listele care ne sunt puse la dispoziție sunt de obicei generoase, așa că este imposibil să nu fie cineva în care să ai încredere. Acordă-ți jumătate de oră și studiază „oferta”, pune în balanță avantaje și dezavantaje și alege! Orice, dar mergi și exercită-ți dreptul la vot!
Dacă ești părinte, ce exemplu îi dai copilului refuzând să iei o decizie legată de viitorul familiei vostre? Ce îi spui când e martor la tragedii naționale provocate de corupția din sistemul administrativ? Ce îi spui când mergeți să cumpărați medicamente pentru bunicul internat fiindcă spitalului i s-au terminat fondurile? Îți poți asuma în fața lui că ai fi putut schimba ceva, dar nu ai făcut-o pentru că nu ai avut timp/ nu ai știut pe cine să alegi/ că era frig afară?
Ia-ți copilul cu tine și arată-i puterea pe care o are o ștampilă pe un buletin de vot!