Mă tot întreabă lumea când mai am timp și de un blog de parenting cu un titirez ca fiică-mea în dotare și, mai ales, de ce o fac?
Ei bine, înainte de toate, am mare noroc de o mamă cu timp liber, care este o bunică dedicată Rebecăi și care petrece foarte mult timp cu ea. Așa că scriu cât Rebeca e cu mama, scriu când Rebeca doarme și, mai ales, când toată lumea doarme, iar eu mă pot concentra la ale mele.
Acum, să revenim la motivul sau la motivele pentru care i-am dedicat fiică-mii și, totodată mie, ca mamă, un blog special de parenting:
Pentru că noi, mamele, avem un talent nemaivăzut de a uita lucruri, fie ele și esențiale
Uităm cum arăta și ce făcea ăla micu` la patru luni, când i-am dat prima farfurie de mâncare, cum ne simțeam pe perioada sarcinii și, mai ales, ce trăiam dincolo de oboseala cronică de după naștere. Așa că, articolele de pe blog mă ajută să ”pun la caiet” amintirile și să le rememorez ori de câte ori simt nevoia;
Pentru că bunicii, rudele, nașii și prietenii vor să știe tot timpul ”Ce mai face Rebeca?”
Păi, uite, ca să evit discuții lungi și până la urmă la fel cu fiecare dintre ei, scriu pe blog toate întâmplările din viața fiică-mii și postez pe pagina de Facebook a blogului multe fotografii cu ea. Așa, toți cei care o îndrăgesc pot simți că sunt mai aproape de ea, chiar dacă se află la sute de kilometri distanță;
Pentru că pot strânge în jurul meu mame cu experiențe similare
Mare care se regăsesc în unele articole ale mele și putem crea împreună o comunitate de mame cu aceleași principii de parenting. Iar când văd comentarii la articole de la mame care îmi spun ”Știu prin ce treci”, ”Și eu am pățit la fel”, ”Și copilul meu a făcut asta”, ”Și noi suntem de acord cu ce spui”, parcă simt că nu o iau razna și lucrurile devin un pic mai ușoare în parenting;
Pentru că experiențele personale sunt cea mai bună metodă de promovare
iar companiile știu asta, motiv pentru care primim diferite produse sau servicii și suntem parteneri media la numeroase evenimente de parenting;
Pentru că scrisul mă relaxează
Și nu numai că mă relaxează, dar este momentul meu, numai al meu, atât de esențial atunci când ești părinte. Este jurnalul meu de mamă, în care îmi spun of-urile către celelalte mame și prin care mă eliberez de ”bagajul negativ”.
”PR-ul personal al bebelușului meu”
Și uite așa, la o lună după ce am rămas însărcinată, am devenit PR-ul personal al bebelușului meu. I-am creat un locșor special de amintiri, pe care să îl redescoperim împreună când va crește suficient de mare și va înțelege cum stă treaba cu bloggingul și parentingul. Până atunci, încerc eu să descos treaba asta complicată cu aventurile din parenthood!
Și, totodată, dragi mămici, vă îndemn să vă creați propriul jurnal de amintiri, fie că e vorba de un blog public, fie că țineți un caiet în sertarul din noptieră. Timpul e atât de nemilos, memoria atât de haină, iar bunicii atât de dornici de nepoții lor!
