Abuzul emoţional. „Păi e normal, doar nu-i tace nici ei gura!”. Cât am fost copil numai asta am auzit, mai ales în discuţiile dintre mama mea şi vreo altă persoană de sex feminin. Era normal abuzul, era justificată palma sau corecţia cu cureaua aplicată femeii care ba nu tăcea destul, îndrăznind să aibă propriile păreri, altele decât ale soţului, ba nu făcea destule în casă.
Lipsite de importanţă erau considerate cicălelile şi reproşurile continue ale soţului sau erau percepute ca fiind ceva normal. Ameninţările sau înjurăturile era justificate şi scuzate printr-un temperament vulcanic şi nicidecum văzute drept ceea ce sunt: un continuu abuz amoţional asupra partenerului. „E rău de gură, dar e om bun!” am mai auzit. Aşa să fie?
Ce este abuzul emoţional?
Abuzul emoţional este un tip de abuz psihologic caracterizat prin expunerea unei persoane la comportamente care îi produc traume emoţionale, anxietate, sindrom de stres posttraumatic.
Cel mai adesea specialiştii vorbesc despre abuzul emoţional în termeni de:
- Agresiune verbală (un mod de adresare care îl supără şi îl înjoseşte mereu pe partener);
- Comportamente dominante (împiedicarea cuiva să întreţină legături cu familia sau prietenii);
- Comportament de gelozie (acuzarea partenerului că ar avea o relaţie extraconjugală);
Cum se manifestă abuzul emoţional în căsnicie?
Abuzul emoţinal în căsnicie este tot o formă de violenţă domestică, spun specialiştii, de multe ori oamenii nici măcar nu îşi dau seama că sunt victime ale acestui tip de abuz. Abuzul emoţional este menit să controleze, să degradeze şi să umilească. Chiar dacă nu e însoţit de abuz fizic, rezultatul este acelaşi, soţia, cel mai adesea, se teme de soţ.
Uneori cel abuzat începe să se îndoiască de propriile sale sentimente, va avea senzaţia că este iraţional pentru că asta e ceea ce face abuzul emoţional, te face să te îndoieşti de propria-ţi sănătate mintală.
Care sunt tacticile abuzatorilor emoţionali?
- Încercarea de a izola partenerul de familie şi prieteni
- Descurajarea independenţei partenerului, mersul la muncă, activităţi cu prietenii
- Acuzarea partenerului de relaţii extraconjugale
- Aşteptarea ca partenerul să participe la activităţi sexuale care îi displac pentru a-şi demonstra dragostea. Sau dimpotrivă, privarea de sex poate fi şi ea o modalitate de pedeapsă.
- Criticarea sau ridiculizarea continuă a partenerului cu privire la înfăţişarea, greutatea sau a modului în care se îmbracă.
6. Folosirea copiilor pentru a câştiga controlul, sabotând autoritatea celuilat părinte sau ameninţarea cu părăsirea familiei.
- Control al resurselor financiare şi ignorarea părerii partenerului în decizii de ţin de familie.
Conform psihologului Barrie Davenport, femeile şi bărbăţii sunt capabili de abuz emoţional în proporţii egale. Ea crede că abuzul emoţional este la fel de grav ca şi cel fizic pentru că persoana abuzată se dezintegrează orarecum, pierzându-şi încrederea în sine şi sentimentul că valorează la fel de mult ca orice altă persoană.
Abuzatorul este prin contrast o persoană slabă ce nu şi-a dezvoltat mecanisme sănătoase de a face faţă traiului alături de un partener care nu are cum să fie mereu de acord cu el şi care nu poate avea relaţii sănătoase pentru că se simte mereu rănit şi nefericit.
Psihologul Barrie Davenport defineşte 30 de comportamente ale abuzatorilor emoţionali printre care:
- Folosesc sarcasmul mereu ca să-şi facă partenerul să se simtă ruşinat;
- Te tratează ca pe un copil;
- Te fac să te simţi că greşeşti mereu şi că ei au mereu dreptate;
- Îţi scot mereu în evidenţă defectele;
- Nu pot să îşi ceară scuze niciodată şi dau vina pe ceilalţi mereu;
- Sunt mereu distanţi emoţionali;
- Neagă mereu că ar fi abuzivi;
Tot Barrie Davenport, care este coach şi autor a 17 bestselleruri pe tema abuzului emoţional şi a altor probleme conexe vorbeşte despre abuzul verbal ca parte a abuzului emoţional. Dincolo de insulta directă şi înjurăturile, exista metode de abuz verbal mult mai rafinate. Le detaliem:
Abuzul emoţional. Critica
Abuzatorul are mereu tendinţa de a te corecta, de a-ţi spune că puteai face lucrurile mai bine sau că ai dat greş pur şi simplu.
Gânduri pe care nu le împărtăşeşte
Abuzatorul te ţine la distanţă şi neagă că ar face asta.
Glumele
Abuzatorul face glume proaste pe seama ta şi te face să te simţi dispreţuit. Abuzatorul foloseşte umorul ca să te rănească.
Opoziţionismul
Orice ai spune, el va spune altceva ca să te contrazică. Pur şi simplu nu ai cum să ai dreptate, doar el are. Ideile, gândurile şi emoţiile tale nu sunt niciodată preţuite ori respectate.
Trivializarea
Abuzatorul depăşeşte opoziţionismul şi ajunge la următorul nivel, acela de a te face să crezi că ceea ce spui nu contează sau e o prostie.
Sabotajul
Când îi împărtăşeşti un vis sau un plan pe care îl ai, abuzatorul încearcă să te submineze să te facă să te simţi incapabilă de a-ţi realiza acel vis.
Schimbarea subiectului de discuţie
Este ceea ce abuzatorul face ca să trateze un subiect important pentru sine.
Acuzele
Abuzatorul sugerează că tot tu eşti sursa abuzului că orice abuz este de fapt rezultatul a ceva ce ai spus sau ai făcut tu. „Dacă m-ai fi ajutat/susţinut/ dacă nu ai fi mereu nemulţumită/ tot timpul vrei să faci ce vrei tu/ … atunci ar fi altfel” …etc etc
Omisiunea
Uită mereu ceea ce este important pentru tine. Dar vina e tot aşa că nu-l înţelegi, că exagerezi situaţia.
Dominaţia
Lucrurile trebuie să se întâmple mereu după voia sa şi tu ştii foarte bine ce prost va reacţiona dacă nu faci întocmai după voia lui.
Negarea
Dacă îţi exprimi teama sau frustrarea în legătură cu comportamentul său, se preface că nici nu ştie despre ce vorbeşti. Sigur eşti tu cam nebună sau exagerată pentru că el se poartă mereu aşa cum trebuie. Dacă nu l-ai mai acuza mereu de tot felul de chestii, lucrurile ar fi perfecte.
Eu sper să nu vă regăsiţi în niciunul dintre scenariile descrise mai sus. Dar mă îndoiesc. Trăim într-o lume plină de abuzatori şi dacă nu este soţul a fost sigur un fost iubit, vreun şef sau vreo vreo persoană care pretindea că vă este prieten sau chiar propriul părinte sau altcineva din familie.