Avea bunica o vorbă: „Papura nu are noduri, dar cine vrea neapărat să le găsească, găsește”. Așa și cu microinfidelitatea. În unele case.
Drept este că nu mai sunt chiar tânără, și tot drept este că multe din lucrurile, apucăturile și convingerile generațiilor mai tinere (eu sunt generația aia în blugi, cărora le-am rămas fidelă și azi) nu le prea înțeleg. Desigur, nu am uitat nici cum eram eu când eram tânără, și de multe ori aș vrea să fiu crezută când spun „Nu face așa, că nu e în avantajul/interesul tău. Așa am procedat si eu, dar a fost greșit.” Însă așa cum n-am ascultat de nimeni, nici de mine n-are cine asculta.
E atât de ușor să te desparți…
Uneori, mi se pare că lumea e tot mai cu susul în jos. Mi se pare că unele lucruri sunt exagerate și duse în extrem, iar altele tratate mult prea superficial. Că am devenit teribil de irascibili și exagerat de prudenți, de lipsiți de empatie și bănuitori, că avem prea des impresia că suntem obiectul vreunei conspirații sau al unui șantaj și mai și suferim de mania persecuției. Parcă nici în cuplu lucrurile nu mai stau ca în urmă cu 20, 30, 50 de ani. Oamenii se căsătoresc ușor, și tot ușor divorțează. Ușor chiar și din punct de vedere procedural. E suficientă o întâlnire scurtă în fața notarului, o taxă plătită, o chitanță primită și… gata căsnicia!
Ce iar nu înțeleg este de ce se despart cuplurile chiar și când nu au motive serioase și grave..De ce fac din fleacuri – tragedii și din țânțar – armăsar. De ce pun mai presus de comunicare, orgoliile. De ce se cramponează de amănunte și ignoră întregul.
„Tu mă înșeli sau mi se pare?!”
Dintre lucrurile acestea pe care spun că nu le înțeleg face parte și așa-zisul comportament de microinfidelitate. Nu știu voi, dar eu am auzit recent de acest termen și simt nevoia să îl împărtășesc. Microinfidelitatea asta nu e infidelitate, dar cică ar fi un fel de avanpremieră a ei. Că ar fi pasul de dinaintea trădării. Cam cum e și cu drobul de sare, dacă mă întrebi pe mine. Deci microinfidelitate ar fi atunci când partenerul/partenera face chestii care pentru nasul celuilalt ”miros” a trădare. Cum ar fi interesul manifestat pentru o altă femeie sau un alt bărbat. Sigur, chiar dacă poate nu în aceeași proporție, și femeile, și bărbații, pot înșela. Dar pentru că noi aici suntem cam… între fete, tragem spuza pe turta noastră.
Zice-se că atunci când unei femei „îi miroase a ceva”, începe să reverse asupra partenerului potop de întrebări. Ba chiar îi prezintă și scenariile închipuite de ea. De asemenea, zice-se că, în apărarea sa, el ar putea spune ceva de genul: „Dragă, dar nici măcar nu ne-am atins!” Ei bine, în această găselniță numită microinfidelitate, până și gândul sau intenția este o vină și un semn că – vezi Doamne – mai târziu este posibil să înșele la modul… tehnic. Mie una mi se pare oarecum exagerată abordarea asta, dar, na, cum spuneam, poate că viziunea mea este greșită.
- CITEȘTE ȘI: Scrisoare către soțul care m-a înșelat
Și infidelitatea emoțională doare
„Abecedarul” microinfidelității menționează și alte semne pe care partenerul le dă atunci când e cât pe-aci să o ia pe căile adulterului, dar acestea par ceva mai raționale. De exemplu, interacționează cu vreo „fostă” într-un fel în care o face pe actuala parteneră să se simtă inconfortabil, flirtează cu alte femei sau face lucruri care alimentează energia sexuală, permite și încurajează avansurile sexuale ale altor femei, oferă cadouri scumpe sau bani și spune altor persoane sau chiar potențialelor „cuceriri” lucruri negative despre parteneră sau despre relația pe care o are cu ea.
Bine, ce să zic, cică până și a da prea multe like-uri în social media unei femei sau a-i trimite emoticoane sugestive, cică e tot un derapaj, un semn că omul are potențial de infidel. Iar dacă mai este și descoperit că și-a creat profil pe vreun site de întâlniri, asta e deja o intenție mai gravă. La fel ca și urmărirea obsesivă în online a unei persoane și bombardarea acesteia cu mesaje explicite.
Până aici, deși neplăcut și incorect față de parteneră, să zicem că totuși ar mai fi cum ar mai fi. Acum depinde și de gradul ei de toleranță. Că dacă femeia are fitilul scurt, lui pot să-i zboare hainele pe geam și din atât. Dar judecând la rece, nu sunt neapărat motive de despărțire.
Când lucrurile se cam complică
Nivelul avansat de microinfidelitate are niște semne mai deranjante de atât. Și nu sunt greu de observat dacă „ochiul și timpanul” sunt non-stop în alertă, iar nasul are „miros” fin. Un steag roșu este atunci când încearcă în mod constant să-ți ascundă interacțiunile pe care le are cu o altă femeie. (Bine, mai întâi trebuie să excluzi posibilități precum acelea că poate chiar are de rezolvat în mod real o problemă de serviciu cu o colegă care în mod real îi este doar colegă. Sau plănuiește cu prietena ta cea mai bună să-ți facă o surpriză.) Alt semn de microinfidelitate ar putea să fie atitudinea excesiv de defensivă atunci când „arunci” întrebari despre suspectă.
Ascunderea sau ștergerea sms-urilor sau e-mailurilor, vorbitul la telefon în șoaptă sau retragerea în alt loc pentru a avea o conversație, ținutul telefonului cu fața în jos când partenera este prin preajmă sau închiderea bruscă a laptopului când partenera intră în încăpere- nici aceste comportamente nu sunt normale și nu miros deloc a bine. Să se consemneze și că a renunța la purtarea verighetei, dacă acest lucru nu are argumente solide, poate ridica semne de întrebare.
O schimbare semnificativă și inexplicabilă de comportament, de asemenea, poate ridica suspiciuni. Este mai atent la tot ce ține de aspectul lui fizic, își schimbă stilul vestimentar, stă în fața oglinzii mai mult decât o mireasă în ziua nunții, vorbește pe ascuns la telefon, stă des peste program la serviciu etc. Schimbarea poate să fie atât în bine, cât și în rău. Știi ceva? E bine să nu lași lucrurile așa. Dacă face chestii care te determină să te îndoiești de fidelitatea lui, nu le lăsa nediscutate, pentru că se vor aduna resentimente. Stați de vorbă și lămurește-te dacă îți joacă ție rațiunea feste sau șchioapătă loialitatea lui. Nu lăsa furia să te conducă. Poate că trebuie să ajustați, să reglați ceva în relația voastră. Poate că este utilă trasarea unor limite clare până la care comportamentul este acceptabil, și dincolo de care nu poate fi tolerat. Dacă nu va fi dispus să accepte aceste limite, atunci chiar ar trebui să te îngrijorezi nițel. Este un semn că microinfidelitatea ar putea deveni la un moment dat macro.
Deși microinfidelitatea poate fi ignorată și considerată nepericuloasă, pentru că nu duce neaparat la o aventură, afectează relația.
Rezistă impulsului de a reacționa exagerat
E dificil să sfătuiești pe cineva cum să reacționeze într-o situație de genul acesta. Când lucrurile sunt cam… prea evidente. Aș spune că e chiar inutil. Reacțiile nu ne sunt prestabilite, ele sunt spontane. Au existat momente în care mi-a fost teamă de mine. Mi-a fost teamă de reacțiile mele. Și cum m-a surprins până și pe mine felul în care am reacționat. Nici în ziua de azi nu-mi vine să cred că persoana aceea, din situația aceea, am fost eu. Eu, care numai când îmi imaginam ce-aș face dacă mi s-ar întâmpla, scoteam flăcări pe nas. Ei bine, când chiar am fost în situația în care nu exista absolut, dar absolut niciun dubiu că e infidelitate, când era clar că cealaltă femeie nu era în casă pentru a lustrui gresia și nici pentru a face plăcintă cu mere, cea din momentul acela nu am fost eu. Nu mă recunosc. Calmul și hotărârea din clipele acelea nu știu de unde au venit, dar nu erau ale mele.
Atât v-aș mai zice: câtă vreme e micro sau mini-infidelitate sau cum i-o mai zice, rezistați impulsului de a reacționa exagerat. Dați-i și lui posibilitatea să vorbească. Să spună ce are de spus. Dați-vă timp să vă procesați emoțiile. Poate lucrurile nu stau atât de rau pe cât v-ați imaginat. Poate că unele lucruri pot fi reparate. Nu vă grăbiți să luați decizii când nu aveți dovezi clare. Și în niciun caz la nervi. Vrea el să plece? Lasă-l să plece. Dacă se va întoarce, înseamnă că a fost întotdeauna al tău. Dacă nu se va întoarce, înseamnă că nu a fost niciodată al tău. Am citit aceste cuvine, undeva, demult. Nu știu ale cui sunt, dar sunt sigură că așa este.
