Cu nașterea la psiholog. Căutați ajutor dacă momentul nașterii a lăsat traume!

Ileana Mirescu
mama femeie la psiholog

Poate primul gând al celor care citesc va fi „au mai născut femei înainte și nu au avut nevoie de psiholog” sau „ești bine, copilul e bine, la ce bun atâtea discuții?”. Totuși, după câteva semnale că nici după ani nu sunt împăcată cu modul în care s-au întâmplat lucrurile, am ales să vorbesc cu cineva specializat despre acest subiect. Mai mult pentru a face pace cu mine decât pentru oricine altcineva și părerile „gurilor rele”.

Citeam recent un reportaj, bazat pe o bună documentare, despre cum se naște în România. Articolul a apărut pornind de la experiența de naștere a autoarei, căreia medicii i-au spus, nu odată, în timp ce năștea și după, „veniți nepregătite pentru nașteri”.

Cuvintele au un rol mai puternic decât ne putem imagina, iar când sunt spuse în cele mai vulnerabile momente, devin semințe de baobabi ce cresc vertiginos în noi, până găsim soluția să îi scoatem de acolo. Acea jurnalistă a căutat să dezrădăcineze baobabul printr-o minuțioasă documentare despre cum se naște în România și ce înseamnă să vii „pregătită”, eu însă am mers cu baobabii mei, sădiți când am născut, la psiholog.

Mai bine de 25% dintre mame rămân cu traume după naștere

Totuși, nașteri traumatizante nu au loc doar în România. La nivel mondial, conform unor date furnizate de Prevention and treatment of traumatic childbirth, între 25 și 34 la sută dintre mame declară că au avut parte de o naștere care le-a lăsat cu traume. Însă, doar o parte dintre ele (până la 9% dintre toate nașterile) dezvoltă din această cauză sindrom de stres post-traumatic numit și sindrom post-natal de stres post-traumatic. Această problemă este acut subdiagnosticată deoarece gândirea generală este că o mamă TREBUIE să se simtă fericită când apare un bebeluș în viața ei, iar toate sentimentele de confuzie sunt puse pe seama oboselii, nopților nedormite, hormonilor și, de cele mai multe ori, nu li se acordă atenția necesară și sunt lăsate să treacă de la sine.

Printre simptomele traumei la naștere se numără:

  • frica de a mai face copii
  • dificultăți în cuplu
  • libidou scăzut
  • sentimente de vină
  • dificultate de a se atașa de copil
  • izolare și singurătate
  • depresie post-natală

Toate acestea pot exista la scurt timp după naștere, fără să însemne că mama suferă de o tulburare de stres post-traumatic, totuși, dacă problemele enumerate persistă luni în șir, specialiștii recomandă ca situația să fie studiată în profunzime.

Nu voi povesti cum decurg discuțiile mele cu specialistul și nici despre ce m-a traumatizat atât. Am decis să scriu acest text mai mult ca un îndemn pentru mame să caute soluțiile potrivite pentru ele de a depăși acel moment, dacă a lăsat urme. Eu nu am conștientizat pe deplin cât de afectată am fost decât după ce am vizitat pe cineva în spitalul în care am născut și eu. Genunchii moi, nodul în gât, pulsul mărit mi-au fost suficiente să înțeleg că am îngropat în mine ceva de care îmi doresc să scap.

Iar voi, mame dragi, cele care v-ați spus poveștile de naștere și cele care încă nu vă simțiți pregătite să le spuneți, căutați soluția bună pentru voi de a vindeca acea rană, dacă o aveți. Scrieți sau povestiți cu cineva pentru binele vostru emoțional, pentru binele corpului vostru, pentru binele copilului vostru, pentru binele familiei voastre. Da, nu au mers mamele noastre la psiholog să-și povestească nașterea sau nu au scris articole despre această experiență, dar oare înseamnă aceasta că n-au avut baobabi în suflet și i-au purtat cum numai ele au știut?

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa