O cititoare Totul Despre Mame care își crește singură fetița ne-a scris cum a ajuns mamă singură și cum se descurcă în această situație, dorind să încurajeze femeile care se tem să își crească singure copiii. Ea spune că, deși tatăl copilului ar fi vrut să reia relația, a ales să nu facă acest lucru. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră:
„Am 30 de ani și o fetiță superbă de 1 an, de care mă ocup singură de când era în burtică. Am fost foarte mulți ani plecată din România, în mai multe țări, iar la un moment dat am reluat legătura cu un bărbat pe care îl cunoșteam de când eram mică. Era plecat de mulți ani în Italia și am mers acolo, crezând că o să ne construim împreună o familie.
Confesiunea unei mame singure: Am trecut singură prin toate
Când am rămas însărcinată, a fost încântat și nu a spus niciodată că nu își dorește copilul. La șase săptămâni de sarcină, m-am întors în țară pentru a-mi schimba buletinul și acela a fost momentul în care mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. La început, nu mă mai suna, îmi trimitea doar mesaje seci. Am tot dat vina pe faptul că nu are timp din cauza serviciului, dar apoi, analizând mai bine, mi-am dat seama că nu ar fi un tată bun pentru copilul meu.
Am pus punct relației și mi-am văzut liniștită de viață. Am trecut singură prin toate, de la sarcină la naștere și creșterea copilului. Am avut aproape familia și foarte puțini prieteni. Timpul a trecut, iar la un moment dat a reapărut tatăl copilului, care mi-a cerut să ne împăcăm. I-am răspuns clar că nu voi face asta, că nu îl deranjez cu nimic, și nici măcar nu am trecut copilul pe numele lui.
Decizia de a vorbi cu el îi aparține ei în totalitate
I-am zis că tot ce îmi doresc este liniște, pentru mine și pentru fetița mea. Nu mă deranjează foarte mult, îmi scrie o dată la două luni să îi trimit câte un video sau fotografie cu fetița. Recunosc că la început am fost foc și pară și i-am vorbit foarte urât, dar acum sunt fericită ca fetița mea este sănătoasă, o iubesc nespus de mult și mi-am dorit-o cu toată ființa mea.
Nu îmi doresc să îi iau fetiței dreptul de a-și cunoaște tatăl, tocmai de aceea păstrez legătura cu el. Când va crește, decizia de a vorbi cu el îi va apartine în totalitate. Îmi doresc să citească această poveste cât mai multe femei și să înțeleagă că o relație doar de dragul copilului nu va merge niciodată, atâta timp cât între părinți nu mai există sentimente și respect. Să fii mama singură nu este un lucru ușor, dar nici imposibil, și este al naibii de frumos!”
Dacă ți s-a părut interesantă confesiunea unei mame singure, îți recomandăm să citești și:
- Copil nerecunoscut de tată. „Când eram în maternitate, tatăl copilului mi-a spus că nu vrea să ne mai vadă vreodată”
- Poveste de naștere în Germania: „Soțul a divorțat când eram gravidă în 6 luni. Am născut singură, într-o țară străină”
- Depresia mamei singure. „La două săptămâni de la naștere am aflat că soțul are altă mândră, iar după o lună, mi-a murit tatăl”
- Naștere după o relație abuzivă. „Tatăl copilului amenința că-mi dă foc în maternitate. După 10 luni, am plecat de la el, fără copil”
