Un artist străin a reușit aseară să ne arate cum să iubim necondiționat. L-au șocat huiduielile din prima seară, dar s-a întors pe scenă și ne-a dat un concert întreg de iubire necondiționată, udat din plin de cea mai puternică ploaie înregistrată în ultimele luni în București.
Chris Martin a ieșit din nou pe scenă în a doua seară a concertului Coldplay la București și a vorbit. Mult. A explicat ce a simțit când a auzit huiduielile publicului. Cât s-a frământat că, poate, a greșit. A și recunoscut că ar fi putut să fi greșit când l-a ales pe Babasha să cânte alături de el, spunând că el călătorește prin toată lumea și probabil nu înțelege toate nuanțele culturilor pe care le întâlnește. Asta a făcut mai întâi – a explicat cum s-a simțit el, recunoscând că, poate, a greșit.
Acesta este primul pas spre iubire necondiționată. Când îți deschizi sufletul, vorbind mai întâi despre tine, nu se poate să nu fi ascultat. Să nu trezești empatie. Să nu deschizi suflete.
Noi am criticat ieri totul. Huiduielile ne-au înflăcărat și ne-am alăturat lor din mai multe perspective. Ba din rasism – manelele sunt ale unor conaționali care nu se pupă cu cultura noastră, ba din elitism – noi nu înghițim subcultura; unii au plâns după banii dați pe bilet – că doar nu au plătit să asculte o manea; alții un înjurat organizarea, promovarea subculturii, manelizarea țării. S-au jurat că Chris Martin s-a lins pe bot după gafa asta și că nu mai pupă el prezența lor la concertele lui.
Dar stadionul s-a umplut din nou aseară – păi na, au dat bani pe bilet, doar nu era să-i piardă! Și bine au făcut! Cei care au fost aseară acolo au primit un concert de iubire necondiționată. Că degeaba scriem și vorbim despre iubirea necondiționată, dacă nu e nimeni care să-ți arate, pe viu, cum se face asta. Cum se simte asta. Și, mai ales, ce putere are!
Chris Martin e un artist. Nu e zeu, nu e specialist, nu are studii de psihologie, însă aseară ne-a predat pe viu o lecție. Ne-a arătat că arta, indiferent de manifestarea ei, adună oamenii laolaltă, spală prejudecățile, temperează huiduielile și animă iubirea. Nu a judecat pe nimeni. A dat dovadă că e asumat când a îndrăznit să cânte iar alături de Babasha. A dat dovadă că e plin de iubire când l-a chemat pe copilul de 20 de ani – vizibil speriat de eșecul din prima seară – și i-a zis „Hai, fratele meu, cântă!”
El ne-a înțeles. Noi nu ne-am înțeles. Și n-am fi înțeles nici dacă urca maestrul Zamfir pe scenă. Ne-am fi luat de naiul lui, cu siguranță. Ce să caute naiul într-un concert rock? Ștefan Bănică, Andra, Delia să fi urcat pe scenă și tot n-am fi suportat. Am fi găsit strâmbe și pentru asta…
Aseară, Chris Martin a umplut nu doar stadionul, ci și inimile noastre. Nu cred că au început să ne placă manelele. Cui nu-i plac, nu-i plac și asta nu va schimba Chris Martin ori Madonna, ori orice alt mare artist internațional. Dar am reușit să ascultăm fără să huiduim. Unii chiar au aplaudat. Aseară, surpriza trupei Coldplay nu a fost maneaua lui Babasha. A fost sentimentul pe care a reușit să ni-l transmită Chris Martin. Un stadion întreg de oameni care au înțeles că iubirea necondiționată și muzica pot schimba lumea. Ar fi frumos să înceapă schimbarea cu acel stadion de oameni. Măcar ei să nu uite ce au simțit acolo, aseară. Și să reușească să transmită mai departe. De dragul unei lumi mai înțelegătoare. Parcă și maneaua băiatului a sunat mai bine cu aplauze la final. Păi na, putem și așa!
