A fost de curând Ziua Copilului și a fost cald. A fost o primă zi de vară ca la carte: caldă și aglomerată. Deși locuim exact lângă plajă, intenționam să îmi duc băiețelul la o plimbare în parc, gândindu-mă că va fi mai liber și mai răcoare. Am urcat în mașină și m-am pus la drum. Tot filmul din capul meu era următorul: mergem pe bulevardul principal, facem o dată stânga și o dată dreapta și ajungem în parc în mai puțin de 10 minute, îmi iau repede o cafea, ne plimbăm și petrecem o zi lentă și relaxantă de 1 iunie. Realitatea a fost alta.
Am urcat în mașină, nu aveam combustibil aproape deloc, orașul era exagerat de aglomerat și mai mult am stat decât să mergem. Apoi, mi-am dat seama ca locurile de parcare de lângă parc au fost desființate, așa că am început să caut soluții de a lăsa mașina în altă parte. Nu le-am găsit. După ce m-am enervat că în loc să plimb copilul stăteam în trafic iar el se plictisise și începuse să mârâie nemulțumit, am revenit în punctul de plecare și ne-am dus să ne relaxăm pe plajă. Și atunci am avut un imens moment de Aha! care cred că mi-a oferit soluția celei mai mari probleme ale mele în acest moment: cum reușești să fii a slow woman (o femeie care trăiește lent) atunci când ești mămică? Sinceră să fiu, eu mă întreb dintotdeauna cum trebuie să te organizezi ca să fii a slow woman. Să vorbim despre asta!
Ca să fim complet lămuriți, dincolo de traducerea evidentă a conceptului de slow woman, Google ne ajută cu completarea:
- Many women are adopting a slower, more intentional pace to reclaim their time from hustle culture. (Multe femei adoptă un ritm mai lent și mai conștient pentru a-și recâștiga timpul din ghearele unei culturi a productivității permanente)
- Priorities: Focuses on mental clarity, work-life boundaries, joy, and peace. (Priorități: Se focusează pe claritatea mentală, limitele dintre viața de familie și carieră, bucurie și pace)
- Lifestyle: Embraces routines, cozy environments, and restorative hobbies instead of endless ambition. (Stil de viață: Adoptă rutine, alege medii relaxante și pasiuni reconfortante în locul ambițiilor nesfârșite)
Sinceră să fiu, mi s-a părut extraordinară descrierea lor. Dilema mea dintotdeauna a fost legată de posibilitatea de a fi ocupată și de a face multe lucruri, fără însă a părea mereu că alerg la maraton. Fără să fiu ciufulită, fără să gâfâi mereu și fără să merg cu viteză, aplecată în față, de parcă aș fi o săgeată gata să intre într-un panou cu punctaje. De când am născut, a devenit o provocare cu atât mai mare să fac lucrurile acestea. Cel puțin în ultima perioadă, când am încercat să pregătesc și mesele pentru bebeluș, să ajung și la serviciu, și la câte o programare la un salon, și am simțit că sunt mai departe decât am fost vreodată de ceva ce ar putea fi slow.
- CITEȘTE ȘI: Obișnuită să mă descurc cu toate, m-am amăgit că și după naștere va fi la fel. Cât m-am înșelat…
Am pus pe pauză tot ce s-a putut
Într-o discuție cu mama, mi-a spus că ar trebui să fiu realistă și că s-ar putea ca toată această stare de tensiune și cortizol ridicat să nu aibă legătură cu lucrurile pe care le am de făcut, ci cu felul meu de a fi. Idee bună, dar nu foarte îmbucurătoare, întrucât va trebui să lucrez mai mult la asta. Nu, iar nu mă gândesc în direcția care trebuie. Îmi amintesc că am citit cândva o carte cu titlul Do nothing: How to Break Away from Overworking, Overdoing and Underliving (Nu face nimic! Cum sa renunți la prea multă munca, la prea multe lucruri de rezolvat și să simți că traiesti), a lui Celeste Headlee, în care ideea principală vorbește despre cum a fi ocupat nu înseamnă neapărat a fi productiv și că într-o lume obsedată de productivitate, muncă și termene-limită, timpul liber și plictiseala devin catalizatorii perfecți ai unei creativități paralizate de stres. Este bizar că în loc să stau și să nu fac nimic, am ales să citesc o carte despre a nu face nimic. Așa că mi-am propus să pun totul pe pauză și să o iau de la capăt, pe curat.
Așadar, am decis să nu mai merg la serviciu sau la programări de înfrumusețare o perioadă, să minimizez și sistematizez ceea ce am de făcut acasă și cu copilul și să reduc activitățile inutile. Revin, astfel, la tentativa de a-mi plimba băiețelul în parc într-o zi aglomerată, în loc să las mașina în parcare și să ies pe plajă, care era exact acolo, la îndemână. Gândindu-mă la ceea ce mi-a spus mama, am tras concluzia că, într-adevăr, toată goana aceasta în care mă aflu mereu, s-ar putea să fie contrafăcută și să depindă în totalitate de mine. Prin urmare, decât să îmi fac strategii, am ales să mă bucur de faptul că anul acesta a fost primul în care de 1 iunie am avut pe cineva de sărbătorit și să îmi așez în minte cele mai importante lucruri asupra cărora ar trebui să mă focusez: hrana și odihna mea, sănătatea și bunăstarea copilului ,organizarea timpului în așa fel încât să mă asigur că reușesc să am activități cu soțul meu, fără cel mic sau oricine altcineva ,sarcini legate de “gospodărie”.
Consider că având spațiu între acestea, voi avea ocazia de a lucra la ritmul meu, la a trăi mindful (conștient, prezent) și de a adopta un ritm care este, în definitiv, foarte prietenos cu sistemul nervos și cu viața, în general. Lucrurile bune vin atunci când le faci loc, așa că voi considera acest demers un decluttering (eliminarea lucrurilor inutile și eliberarea spațiului) și voi învăța ce înseamnă să dai viață zilelor, să faci clipele petrecute cu copilul tău o activitate în care ești prezent în totalitate și din a fi femeie o bucurie reală, nu un o sarcină de lucru.
Sunt Alexandra Damian, mama unui băiețel zglobiu născut în septembrie 2025. Nu știu să trăiesc altfel decât povestind. Dacă citesc un volum, îl povestesc pentru a afla și alții ceea ce am aflat eu. La serviciu, povestesc despre timpuri verbale și cuvinte noi, pentru ca elevii mei să iubească și ei limba engleză așa cum am iubit-o eu, iar în calitate de ghost writer au povestit și alții prin vocea mea.
În rest, povestesc pentru că ador să împărtășesc cu cei din jurul meu tot ceea ce îmi trece prin cap și ceea ce învăț. Viața de soție și mamă reprezintă cea mai nouă și mai productivă sursă de povești, și cu fiecare zi care trece descopăr un nou subiect care mă intrigă și mă provoacă să îl explorez.
