Ce simți când rămâi însărcinată? De la schimbări fizice la emoții care te copleșesc

Ramona Dinescu
Ce simți când rămâi însărcinată?

Ce simți când rămâi însărcinată? Înainte de toate multă fericire și o senzație minunată de putere. Până la urmă vei face o nou ființa umană, iar astea e o trăsătură extraordinară a corpului tău.

Înainte de a simți primele simptome ale sarcinii, vei simți ce înseamnă să concepi un copil, să te numești mamă, să știi că în corpul tău crește o ființă umană.

Sarcina este e o perioadă interesantă, iar prietenii și toți cei dragi ție te vor face să te simți fericită și binecuvântată.

Dacă ar fi să mă întorc puțin în timp și să-mi amintesc ce simțeam atunci când eram însărcinată, încearcă să-ți imaginezi următorul trailler: filmul începe cu fericire maximă, râsete, bucurie, emoții, vizite prin magazine, cumpărat hăinuțe și alte lucrușoare, primit felicitări, lăcrimând de emoție la întâlnirea cu mama sau cu mătușa care se minuna „vai! Când a crescut fata asta? O să fie și ea mamă” și tot așa. Mai vedem în film multă alintătură din partea soțului și a celor dragi mie. Iar apoi, se strică puțin imaginea și apare filmul real. Sarcina mai aduce și alte lucruri la pachet: dureri de spate, grețuri, urinare frecventă, interzicerea mâncărurilor și băuturilor bune, insomnii și multe alte dureri.

Știu, o să mă criticați pentru asta, dar sunt lucruri pe care aș fi vrut să le știu dinainte. Sunt senzații și dureri la care aș fi vrut să mă aștept, dar, tot din vina mea, nu m-am documentat suficient. Mi-au luat ochii acele mesaje de la mame care au spus că a fost cea mai fericită perioadă din viața lor.

Da, și pentru mine a fost și, așa cum spuneam mai sus, faptul că eram însărcinată mă făcea să mă simt puternică, dar în același timp, extrem de vulnerabilă.

Cum se simte de fapt cânda rămâi însărcinată?

Aș concluziona că e treaba grea cu sarcina. De ce? Deoarece trebuie să trecem prin toate cele ce urmează:

Schimbări fizice în timpul sarcinii

Dacă în primele luni e numai poezie, trebuie să știi că unele dureri, dar și stări, te vor face să uiți puțin de rozul situației.

Pe mine mă dureau îngrozitor de tare sânii. Se întăriseră, se măriseră și simțeam că nu pot să-i ating nici cu un tricou.

Mai apoi, poți avea grețuri și stări de vomă, dar și dureri de stomac.

În plus, te vei simți mereu iritabilă, nervoasă și vei trece de la o stare de spirit la alta în numai câteva secunde.

La mine aceste simptome s-au mai liniștit în al doilea trimestru când m-au apucat insomniile. Mă trezeam la ora 3 în fiecare noapte și până la 6 nu închideam un ochi. Când reușeam să adorm, suna ceasul. Și mă trezeam în fiecare noapte la aceeași oră pentru că, tot la aceeași oră simțeam nevoia să merg la toaletă. În timpul zilei mi se părea că stau mai mult la toaletă decât la birou.

Insomniile și urinările frecvente mi-au dat mare bătaie de cap. Eram aproape toată ziua adormită și ratam lucruri importante pentru că mergeam atât de des la toaletă.

Simptomele celui de-al treilea trimestru de sarcină

Schimbările fizice s-au înrăutățit în al treilea trimestru de sarcină. Eram o mică balenă eșuată care nu putea nici să se încalțe.

Picioarele îmi erau atât de umflate din cauza retenției de apă și mă dureau aproape toată ziua. Mâinile și fața și tot corpul îmi erau umflate. Aveam nasul ca o gogonea uriașă și gâfâiam și când mă uitam la televizor.

Simțeam că mă doare tot corpul. Presiunea pe zona pelviană nu m-a lăsat să mă așez normal pe scaun toată luna a noua, iar durerile de spate îmi făceau imposibilă răsucirea în pat, de pe o parte pe alta.

Ce simți când rămâi însărcinată? Toate emoțiile te copleșesc

Eu, personal, cred că nu am plâns în viața mea cât am plâns în sarcină. De ce?

–               Că voi fi o mamă rea

–               Că nu voi fi capabilă să am grijă și să-mi iubesc bebelușul

–               Că nu sunt capabilă să fac toate treburile în cele nouă luni de sarcină

Știu, pare că eram o nebună, dar nu eram eu, erau hormonii. Tot hormonii mă făceau să mi se pară că se termină lumea că nu am voie să merg unde vreau eu și să fac ce vreau eu. Orice acțiune a mea trebuia gândită astfel încât să-mi protejeze bebelușul. Iar plăcerile mele dispăruseră. Nu puteam să mănânc ce vreau, nu puteam să merg la mare în ultima luna de sarcină cu toată gașca de prieteni și nu puteam să beau un pahar de vin ca să mă relaxez. Vă imaginați ce tragedie? Din nou, nu eram eu, erau acei hormoni care fac legea în corpul și în sufletul unei gravide.

Recunosc însă că atunci când am ajuns la final, după ce am născut, parcă eram nebună de fericire. Mă copleșise din nou sentimentul de putere și mă simțeam importantă. Iar primele luni cu copilul au anulat definitiv sentimentele pe care le-am avut în sarcină, drept dovadă că nici doi ani mai târziu eram din nou gravidă, purtând o sarcină și mai dificilă și mai solicitantă.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa