Mi se pare extrem de important ca fiecare părinte să poate avea măcar o jumătate de oră timp în care să se afle față în față cu viitoarea învățătoare a copilului său. La noi, lucrurile nu merg deloc așa și părinții de copii de școală, știm foarte bine lucrul acesta.
Părinții se interesează care sunt primele cele mai bune școli din oraș, trag un milion de sfori și află și care sunt învățătoarele ce vor prelua Clasa pregătitoare în momentul în care copilul lor va păși pentru prima dată pragul școlii. Iar de aici începe o întreagă nebunie. Mulți își fac vize de flotant, plătesc bani grei ca să-și facă mutație într-o anumită zona a orașului doar ca să-și poată înscrie copilul la școala pe care și-o doresc, iar apoi, alte milioane de sfori ca să ajungă să se vadă cu învățătoarea pe care au pus ochii și care cred ei că va fi potrivită pentru copiii lor.
Ajung în fața învățătoarei, smeriți, aproape implorând ca aceasta să le treacă pe lista ei scrisă cu pixul, de mână, numele copiilor lor. Îi oferă femeii (de obicei este femeie, nu cred că am auzit vreodată pe cineva să intre într-o astfel de cursă nebună pentru un anume învățător) un buchet de flori, un cadou mai scump sau foarte scump, aceasta îl primește sau nu și se despart, fără ca părintele să pună vreo întrebare, de teamă să nu creadă învățătoarea că s-a răzgândit. „Țipați la copii? Foarte bine, trebuie să-i educați într-un fel”, „Îi bateți? – acum, bătaia nu a omorât pe nimeni și se spune că e ruptă din rai”, „Le dați multe teme? – perfect, și așa au prea mult timp liber. Decât să bată mingea pe maidan, mai bine să lucreze la matematică”.
Recunoașteți tabloul de mai sus? Eu îl recunosc perfect din poveștile prietenilor. Eu nu am făcut asta pentru că nu a fost nevoie. Copilul meu terminase grădinița maghiară și urma să meargă la școala maghiară unde era o singură învățătoare. Nu puteam alege, nu aveam pentru ce să mă zbat. Am acceptat știind de la început care vor fi dezavantajele, dar a fost un compromis pentru ca cel mic să învețe și să scrie și să citească limba maghiară, nu doar să o vorbească.
Listă rezonabilă cu întrebări pentru viitoarea învățătoare:
Prin urmare nu aveam ce întrebări să-i pun pentru că nu era ca și cum aș fi putut alege. M-am interesat și am aflat că nu e agresivă cu ei, însă, la restul întrebărilor esențiale, nu m-am gândit, recunosc. Ceea ce m-a făcut să regret mai târziu, mai ales că singura întrebare pe care am scos-o pe gură a fost: „Se poate întârzia?”. Sincer spun că aș fi fost în stare să aleg școala chiar și numai după ora de începere a cursurilor pentru că mi s-a părut o blasfemie să trebuiască să-mi trezesc copilul la 6.30 dimineața ca să ajungem la 8 la școală.
Dar să revenim, după primul an de școală, mi-am dat seama cum ar fi trebuit să arate o listă rezonabilă cu întrebări pentru viitoarea învățătoare:
- Ce v-a inspirat ca să alegeți meseria de învățătoare?
- Ce va învăța copilul meu în acest an?
- La cât de multe teme să se aștepte copilul?
- Cum motivați un elev să învețe și să rămână interesat la ore?
- Cum vă veți asigura că fiecare copil primește suficientă atenție, când aveți așa mulți copii de care trebuie să vă ocupați?
- Cum acționați dacă un copil este agresat fizic sau emoțional?
- Cum folosiți tehnologia în clasă?
- Cum păstrați legătura cu părinții?
- Care este cea mai bună modalitate de a vă contacta?
- Ce pot face acasă pentru a susține procesul de educație al copilului meu?