Avem viziuni diferite despre creșterea copiilor…
Când vine vorba de creșterea copiilor tăi, parcă-i mai treacă-meargă. Bine, chiar și în cazul ăsta ai o mulțime de dubii, de întrebări, de nereușite. Dar măcar știi care este stilul de parenting la care te-ai hotărât și știi care sunt nevoile copilului tău. Însă…
Ce ne facem când interacționăm cu copiii altora?
Mi se întâmplă adesea să fiu în preajma unor copii și să rămân blocată sau, mai bine zis, pur și simplu terifiată, când mă întreabă ceva sau când fac ceva ce personal îmi ridică dubii. Nu sunt ai mei și nu pot decide pentru ei. Sunt obișnuiți cu regulile propriilor părinți, cu un anumit comportament, cu anumite informații și cuvinte, pe care, bineînțeles, eu nu le știu. La fel cum ceilalți părinți nu știu regulile din casa mea și stilul de parenting convenit.
Și sunt pusă în fața unor situații în care caut cu disperare privirea părintelui acelui copil, vrând să scap de povara de a influența un copil altfel decât își dorește părintele său. Pentru că orice reacție am, orice cuvânt îi voi spune sau orice ton voi folosi are un impact mai mare sau mai mic asupra sa. Iar privirea unei mame când o altă mamă spune altfel decât spune ea de față cu propriul copil… Știți voi la ce mă refer, nu mai e nevoie să descriu în cuvinte. Oricât de mult ar încerca să o dreagă printr-un zâmbet și cuvinte gen ”Noi nu i-am spus asta” sau ”El știe altfel”, privirea ei spune totul…
Am avut de curând discuția asta cu o mamă, mărturisindu-i cât de greu e când mergi cu cel mic într-un spațiu cu mai mulți copii și te afli fie în postura mamei care spune ceva unui alt copil, fie în postura mamei care se uită îngrozită la cuvintele pe care le aude propriul copil de la o altă mamă. Mare mi-a fost mirarea când mi-a spus că nu s-a gândit până acum la chestia asta și că nu și-a putut imagina că interacțiunea ei cu un alt copil îl poate influența, mama lui putând sau nu să fie de acord cu părerea ei. Dar mi-a confirmat că nici ei nu îi place atunci când o altă mamă îi spune copilului ei ceva cu care ea nu este de acord. Așa că, vorba aia cu ”Ce ție nu-ți place altuia nu-i face” e valabilă și în parenting.
Mi s-a întâmplat să ofer ”răspunsurile greșite”
E atât de dificil să folosesc expresia asta, știind atât de bine cât de diferit e fiecare copil și cât de diverse sunt nevoile sale și ale familiei din care face parte. Deci, da, am oferit răspunsurile greșite pentru acel copil, deoarece mama sa îl învățase altfel. Și privirea mamei, acompaniată de supărarea copilului și de întrebările insistente ”De ce așa?” m-au învățat o lecție pe care, cred eu, ar trebui să o învețe orice părinte: să nu mă mai bag în discuții cu alți copii.
Pentru că, dacă ceva e bine pentru copilul meu, nu înseamnă că e neapărat bine și pentru alt copil și viceversa. Pentru că fiecare părinte are un stil personal de parenting, pliat pe propriul său copil. Pentru că fiecare părinte știe ce e mai bine pentru copilul său. Pentru că nici un părinte nu iubește sfaturile și nici unui părinte nu îi place să vină cineva străin și să îi spună bazaconii copilului. Par banalități? Cu siguranță! Și totuși, de ce nu reușim întotdeauna să ni le reamintim și să le respectăm?
Ce fac acum când un copil mă întreabă ceva? Îi spun calmă, cu zâmbetul pe buze ”Cred că este cel mai bine să o întrebi pe mama ta” sau ”Cu siguranță mama ta ar vrea să știe părerea ta. De ce nu vorbești cu ea?”. Așa, el știe că are tot sprijinul său în propria mamă, iar eu îmi păstrez părerile pentru propiul copil.
La voi cum e? V-ați gândit că tot ce spuneți unui copil străin de față cu părinții lui poate avea un efect nedorit?
