În cazul mamei din Constanța, filmată în timp ce își lovea fetița de opt ani pe stradă, ne-am limitat la a da verdicte. „Bătaia nu educă” au spus unii. „Și noi am mâncat bătaie și am ajuns bine” au spus alții. În tot vacarmul creat, o întrebare a rămas fără răspuns: cum reacționezi când ai în față un copil agresat și un adult care și-a pierdut controlul?
În câteva ore, imaginile au ajuns peste tot. La televizor. Pe Facebook. Pe TikTok. Au fost distribuite de mii de ori. Au curs mii de comentarii despre mamă, despre copil și despre educație. În schimb, prea puțini s-au întrebat ce putea fi făcut în acele minute. Dacă cineva a încercat să oprească violența. Dacă cineva a vorbit cu femeia. Dacă a chemat alți oameni să ajute. Dacă a sunat la 112. Dacă, înainte de a filma, cineva s-a gândit că acel copil avea nevoie, în primul rând, de protecție.
Filmarea putea avea, desigur, un rol. Pentru Poliție sau DGASPC, o înregistrare poate reprezenta o probă importantă. Problema nu este că cineva a filmat. Problema este că imaginile au devenit aproape instantaneu conținut pentru rețelele sociale. Există o diferență uriașă între a trimite o filmare autorităților și a o transforma într-un spectacol public. În primul caz, scopul este protejarea copilului. În al doilea, copilul este expus încă o dată, de data aceasta în fața unei țări întregi.
- CITEȘTE ȘI: O mamă își trage copilul de păr pe o stradă din Constanța, iar mii de adulți o laudă. De ce?
Ce am fi putut face
În materialul video care a circulat pe internet se aude și disperarea mamei. Nu este o scuză pentru violență. Nimic nu poate scuza violența asupra unui copil. Dar scena arată și altceva: un adult aflat într-o criză și un copil care are nevoie să fie protejat. Nu știm cine sunt cele două, nici ce s-a întâmplat înainte. Nu știm prin ce treceau. Și tocmai pentru că nu știm, primul impuls nu ar trebui să fie judecata, ci intervenția. Uneori, asta poate însemna să vorbești calm. Alteori, să ceri ajutorul celor din jur. Sau să suni imediat la 112. Modul în care intervii depinde de situație, dar scopul rămâne același: să oprești violența și să protejezi copilul. Abia după aceea vin ancheta, explicațiile și responsabilitatea legală.
Bătaia nu educă. Aici, nu e loc de dezbatere. Sloganurile morale sunt necesare. Ne ajută să știm unde este granița dintre bine și rău. „Bătaia nu educă” este unul dintre ele și este adevărat. Dar viața ne pune rareori doar întrebări de principiu. Ne pune în fața unor oameni, a unor crize și a unor decizii care trebuie luate în câteva secunde. Și atunci nu mai este suficient să știm răspunsul corect. Trebuie să știm și ce facem cu el.
Ne plângem adesea că școala îi învață pe copii să reproducă lecții pe de rost, fără să gândească. Dar, în fața unei situații reale, am făcut exact același lucru. Am rostit răspunsul corect și am avut impresia că problema este rezolvată. Numai că întrebarea nu era dacă bătaia educă. La asta știm răspunsul. Întrebarea era alta: cum protejezi un copil aflat în pericol? Cum oprești o criză? Cum ajuți concret? La examenul acesta nu există răspunsuri învățate pe de rost. Există doar oameni care au nevoie ca altcineva să nu se oprească la titlul lecției.
