Dintr-o parte, casa cu copii este o casă aglomerată, care nu și-ar găsi locul în reviste de amenajări interioare. În mod cert însă e casa care va apărea în albumele foto ale copiilor, în video discuțiile cu bunicii și verișorii de la depărtare, în înregistrările de pe telefon făcute din întâmplare de copii. Nimic regizat, nimic retușat. Dezordine pură, emoție onestă – așa e o casă cu copii.
Casa în care cresc copii nu e formată din clasicele încăperi, ci înseamnă un spațiu multifuncțional unde fiecare colțișor se reinventează în funcție de persoana care îl folosește. Poate fi teren de sport, spre disperarea vecinilor, sau atelier de creativitate, sau birou de ședințe online. Mai presus de orice, este un loc plin de energie și speranță.
Baia, loc pentru a mânca pe ascuns
De departe, într-o casă cu copii, cea mai multifuncțională este baia. Poate fi folosită în două stări:
– Dacă e încuiată, e loc unde te închizi să mănânci o ciocolată pe ascuns, poate chiar două, să stai pe Facebook și pe toaletă în același timp, să plângi, să-ți tragi sufletul pentru cinci minute sau să iei distanță în momentul în care simți să pierzi controlul.
– Dacă o uiți descuiată, devine locul unde sar copiii după tine în cadă cu toată colecția de jucării, eventual și cele care merg pe baterii, peste care pun jumătate de sticlă de gel de duș sub jetul de apă: ”Nu-i așa că e amuzant cum apare spuma, mami?”, în timp ce tu, care îți imaginai cum apeși pe butonul ”deconectare” pentru 10 minute, te trezești exilată, într-un colț de cadă, și te consideri norocoasă dacă acel colț nu conține și robinetul care să-ți șiroaie undeva intre lobul urechii stângi și umăr.
Și mai e locul unde fetița ta de doi ani și jumătate știe că poate urca pe mașina de spălat și de acolo să deschidă dulapul tău cu cosmetice și să testeze ojă pe pomeți și rimel pe buze.
Școala și biroul din bucătărie
Bucătăria, alt loc plurivalent. Loc de făcut teme cu copilul mai mare, clasă pe timp de pandemie sau birou pentru mame care lucrează de acasă și fac și o mâncare în timp ce ascultă o ședință cu camera oprită. Nu judecați aspru mamele cu camere și microfoane oprite.
Este pentru binele vostru psihologic să nu vedeți ce se întâmplă în jurul ei cât vă ascultă discuțiile din camere curate, cu bibliotecă în spate. E atentă, dar în paralel poate să pună un copil la oliță, să decupeze hârtie colorată acolo unde cel mare nu reușește sau pur și simplu să toace ceapă lăcrimând pentru o viitoare ciorbă.
- CITEȘTE MAI MULT: Vocea ta. ”Am fost mama cloșcă, ce stă în spatele copilului la școala online. Când l-am lăsat singur, a înflorit”
Dormitorul din casa cu copii
Acel loc în care televizorul pornește de la un canal de știri, dar se oprește mereu de pe Disney junior, Minimax, Nickelodeon, Cartoon Network, în funcție de vârsta perechii de ochi.
Același loc unde te pui în pat cu speranța că în această seară va fi diferit și copiii vor adormi la timp, ca să îți rămână trei fire de energie pentru a schimba două vorbe și o idee cu consortul…
După două ore de plimbări între camera unde dorm copiii și camera unde vrei să dormi tu, timp în care ai trecut prin toate stările și ai aplicat toate metodele din cărți, din bătrâni și din propria minte obosită, și nu ai reușit să faci să adoarmă doi zurlii, te dai bătură, scoți plapuma groasă din dulap, o pui pe podea și pici în somn acolo, cu o mână sub cap, pe post de pernă, și cu una ridicată pe marginea patului unuia dintre copii, încât el să poată adormi ținându-te de mână.
Ca să te trezești cu țepi de amorțeală prin toate oasele la o bucată de noapte doar ca să te întorci pe cealaltă parte, pentru că oricum să te deplasezi în patul tău nu mai ai pic de putere.
- CITEȘTE MAI MULT:Vocea ta. Somnul mamelor e în sistem binar: ”somn, tuse, somn, altă repriză de tuse”
Camera cu reflexoterapie pe gratis
Sufrageria odată cu apariția copiilor devine o adevărată cameră de tortură tactilă: cu piese de lego, pantofi cu toc (care stau neapărat cu tocul în sus) de păpuși, tacâmuri de jucărie dintr-un plastic mai dur decât tolerează tălpile tale, toate pregătite mereu să-ți ofere reflexoterapie în două cu acupunctură nesolicitate, dar pe gratis.
Apoi mai sunt și bucățile de plastilină în trei stări: moale, în curs de întărire și întărită și deci impregnată în covor. Noaptea apare și efectul mersului pe teren minat cu eșarfă la ochi. În acele momente când încă vrei să îți adormi copiii cu voce blândă, poate chiar și cu un cântec de leagăn, poate chiar și cu niște exerciții de respirație și calci în ceva rece, umed și lipicios și nu ești sigură dacă e un slime rătăcit sau iar copiii au venit în cameră cu plăcintă cu mere.
Balconul cu povești
Balconul, locul pentru a exila de urgență toate lucrurile care câteva minute în urmă dansau hora ținându-se de mână pe jos, pe rafuri, pe pervazuri, atunci când primești un telefon surpriză de la cineva care te anunță că în cinci minute vine să te viziteze.
Același loc e și un muzeu ce înregistrează prin obiectele depozitate istoria creșterii copiilor: port-bebe, landou, căruciorul sport, pătuțul de bebeluș, masa de diversificare, tricicleta, trotineta cu trei roți, roțile ajutătoare de la bicicletă. Toate așezate cu maximă optimizare a spațiului, pentru a face loc și viitoarelor borne.
Așa e casa cu copii, pare să se umple la infinit cu lucruri și jucării. Însă odată cu acestea se umple și cu emoții și întâmplări care documentează o călătorie veselă în patru.
